Welcome, Mr. Williams!

Înainte de a deveni celebru pentru coloanele sonore compuse pentru seria Star Wars, pentru filmele lui Steven Spielberg sau pentru Superman sau Harry Potter, John Williams s-a afirmat prin contribuţiile sale orchestrale sau componistice în cadrul a trei musical-uri pentru care a obţinut un Oscar şi două nominalizări. Goodbye, Mr. Chips, produs în 1969, este primul dintre acestea. Filmul lui Herbert Ross reia povestea deja spusă de pelicula omonimă din 1939 a lui Sam Wood despre profesorul de la renumita Brookfield School, cu deosebirile că acţiunea este amplasată acum în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, şi nu a Primului, Mr. Chipping nu mai este Robert Donat, ci Peter O’Toole, iar Mrs. Chipping, Petula Clark, nu Greer Garson.

Utilizând cântecele şi versurile lui Leslie Bricusse, Williams intervine la nivelul orchestraţiei adăugând o strălucire aparte, prin petele de culoare ale secţiunii de suflători şi prin fineţea texturilor pentru partiturile instrumentelor cu coarde, elemente centrale ale viitoarelor sale lucrări. Momentele muzicale ale celor două personaje centrale sunt destinate în special exprimării unor gânduri interioare, mai puţin a unor replici în susţinerea dialogurilor. Din această cauză, Goodbye, Mr. Chips nu oferă niciun duet, ci doar monologuri introspective, precum „Where Did My Childhood Go” şi „What a Lot of Flowers”, ale lui Peter O’Toole, sau „And the Sky Smiled”, „Walk Through the World”, „What Shall I Do with Today” şi „You and I” cântate de Petula Clark. Dincolo de secvenţele muzicale ale personajelor (printre care două datorate băieţilor de la Sherborne School, elevii de la Brookfield în film), de scurtele orchestraţii ale acţiunii şi de cele trei mari momente orchestrale, uvertura, antractul şi exit-ul, Williams şi Bricusse compun imnul „Fill the World with Love”, dar şi două fragmente (uvertura şi „London is London”) dintr-un spectacol muzical, Flossie from Fulham.

Deşi varianta muzicală a lui Goodbye, Mr. Chips produsă de Metro-Goldwyn-Mayer nu a avut imediat succesul scontat, filmul de debut al regizorului Herbert Ross este apreciat astăzi mai ales din punct de vedere al secvenţelor muzicale semnate de Bricusse şi Williams. Iar pentru ultimul, care urma să creeze cele mai populare coloane sonore din istoria cinematografiei, Goodbye, Mr. Chips avea să fie primul important semnal al unei cariere remarcabile.

Soundtrack Boulevard #7, astăzi de la 15, propune spre ascultare muzica a două producţii cinematografice japoneze care au ca numitor comun creaţiile lui Yoko Kanno: Umimachi Diary (Our Little Sister) – 2015 şi Mizu no Onna (Woman of Water) – 2002.