Citești...

Vezi Kong: Skull Island dacă…

Vezi Kong: Skull Island dacă…

Pe Insula lui King Kong au venit oaspeți din Armata și Institutele de Cercetare americane. Din nou. Doar că, de data asta, lucrurile sunt ceva mai interesante decât în 2005.

Noul film cu King Kong este o piesă de entertainment care are lipsurile și plusurile ei. Inevitabil, poate părea prea puțin, dar în liga lui de blockbustere americane este de fapt un prea-plin de bun-simț – cât bun-simț poate avea un film cu un goriloi gigantic, care se luptă cu caracatițe gigantice și dinozauri gigantici. Nefiind un must see, ar fi corect să nu te lași dus de marile speranțe, dar nici storcit de așteptările minime cu care vine la pachet orice blockbuster.

Vezi Kong dacă ți-e dor de un film din ăla de aventură cu insule exotice, triburi pierdute și vietăți de proporții gigantice. La capitolul „lume pierdută și colcăindă de diverse vietăți oribile” nu prea ai ce-i reproșa noul film cu King Kong. Are destule de exhibat și o face cu tupeu, că doar nu-i relationship drama.

Vezi Kong dacă vrei să-l vezi pe Tom Hiddleston nefăcându-se de maximă cacao, precum Adrien Brody când s-a muscularizat și penibilizat pentru Predators. Nu, Hiddleston nu-i protagonist, deși rigorile genului ar cere ca el să fie alpha male în filmul ăsta. Dar puține lucruri mai au loc pe ecran alături de ego-ul gigantesc al (personajului) lui Samuel L Jackson.

Vezi Kong dacă ți-a plăcut Apocalypse Now. Mare parte din film sunt de fapt secvențe luate cu xeroxul color din Apocalypse Now. Nu duduie de vreo originalitate, dar arată bine (jungle, explozii în junglă și desupra junglei, râuri cu meandre printre stânci împădurite). Frumos și fix ce promitea și posterul, alt „împrumut artistic” de la capodopera lui Francis Ford Coppola.

Vezi Kong dacă vrei un blockbuster fără super-eroi și, mai ales, cu un scenariu coerent. Tot ce s-a pierdut scenaristic după ce modul de operare haotic al filmelor Marvel s-a generalizat este încă intact în Kong: coerența, în primul rând. Un grup de oameni ajung pe o insulă, unde dau de King Kong și de alte chestii și trebuie să scape cu viață de pe insulă. Există ceva din claritatea rudimentară unui scenariu de joc video aici și chiar câteva secvențe mai mult racordabile la universul cu jocuri și anime decât ar fi de așteptat.

Vezi Kong dacă vrezi să vezi cât mai poate funcționa dintr-un personaj comic-relief 90ist într-un film din mileniul trei. Blockbustere fără umor voluntar nu se fac, dar genul triumfă prin umor involuntar. Kong-ul nostru sare peste el și are două personaje responsabile cu comportamente amuzante și glumițe mult prea scenarizate: Hank Marlowe (John C. Reilly), pilot din cel de-al doilea război mondial, și Cole (Shea Whigham), soldat proaspăt venit din Vietnam. Dacă Whigham duce bine umorul bizar al personajului său, lui John C. Reilly ar fi trebuit să-i comunice careva că nu-l joacă pe Buck, nevăstuica turbată din animațiile Ice Age. Și, din păcate, chiar și pentru Indiana Jones-ul nevăstuicilor animate, prestația lui Reilly ar fi cam mult.

Vezi Kong dacă ți-e dor de Ant-Man și de abilitățile lui halucinante de a-și schimba dimensiunile. King Kong a avut cele mai entuziaste recenzii când era jucat de un om într-un costum de gorilă. Deceniile au trecut și odată cu noua tehnologie s-a pierdut fix omul în costum de gorilă. Nu era cea mai credibilă opțiune, dar una care garanta că Kong va avea mereu aceeași dimensiune. În Skull Island, giganticul Kong fluctuează în dimensiuni într-un mod halucinant. O fi niște licență poetică, dar între un gigant care merge pe un munte împădurit cu copacii până la genunchi și un gigant care este nițel mai înalt decât un munte împădurit diferențele se simt.

Vezi Kong dacă ești OK cu un personaj feminin care nu salvează pe nimeni și nimic, dar nici nu suspină într-un colț așteptând să fie salvată. Brie Larson, blondina care stârnește goriloiul în 2017, nu-i nici Fay Wray, nici Jessica Lange, nici Naomi Watts. Și de fapt și de drept nici nu stârnește ea goriloiul, ci bombele seismice lansate de expediția americană. Nici personajul ei nu este Anne Darrow, ci Mason Weaver, foto-reporter de război deja obișnuită cu riscuri, jungle și soldații din jur. E puțin mai mult kick-ass decât Sigourney Weaver în filmele Alien și mult mai puțin patetică decât Sigourney Weaver în Gorillas in the Mist. Simplul fapt că nu fuge pe tocuri (ca Bryce Dallas Howard în noul Jurassic Park), nu face pauze de colocvii feministe și nici nu sare de pe un elicopter în zbor pe altul sunt toate alegeri de bun-simț.

Vezi Kong dacă vrei să te bucuri de elicoptere izbite din zbor de alte elicoptere, caracatițe gigantice și una dintre cele mai memorabile secvențe cu paianjeni din ultimele trei decenii de cinema. Jordan Vogt-Roberts, regizor deloc specializat în mega-producții cu bugete enorme evită montajele ultra-rapide și psihotice ale momentului, fentează cu brio pericolele blue-screen-ului și finalmente rezultă un blockbuster old-school, aproape 70ist. Neavând cum să fie nici iconic (precum originalul din 1933) și scandalos de sexy (precum remake-ul din 76), noului film cu King Kong îi rămâne o singură opțiune: să nu fie la fel de prelung și penibil ca versiunea lui Peter Jackson, din 2005. Și asta reușește din plin.


Critic de film. Cinefil de profesie, comunicator audio-video cu patalama UNATC. Da, este „ăla cu licența în horror”.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *