Citești...

Un studiu al dorului de casă. De Dragoș Hanciu

Un studiu al dorului de casă. De Dragoș Hanciu

Dragoș e absolvent UNATC (secțiunea regie), a realizat în jur de 10 scurtmetraje, iar proaspătul său proiect, cartea de fotografie Hometown, e un studiu al dorului de casă cu care ar trebui să empatizeze orice persoană migratoare.

Ești din Orăștie, dar de cinci ani locuiești în București. Ce s-a schimbat în viața ta personală și artistică?

Cred că oricui i se schimbă viaţa personală când se mută din camera de acasă într-una de cămin, într-un oraş nou şi mare în care ai cel mult cinci cunoştinţe. Am plecat din Orăştie pentru a veni la facultatea de film, la UNATC, unde am studiat regie. Înainte de facultate se întâmpla foarte des să stau cu camera de filmat sau de fotografiat în mână. Practic, am plecat să aprofundez acestă plăcere, UNATC fiind primul curs vocaţional cu care mi-am început formarea şi explorarea artistică.

Spune-ne câte ceva despre lucrul tău cu filmul documentar. Care este relația ta cu acest tip de film?

Am făcut în jur de zece scurtmetraje pe parcursul celor trei ani de studiu, dintre care doar două au ieşit OK, şi nici unul dintre ele nu e film de ficţiune: primul este documentarul Brudina, iar al doilea este un film experimental. Atunci mi-am dat seama că pentru mine funcţionează mai bine procesul ăsta flexibil, în care ai o echipă mică şi petreci mult timp cu personajele, spre deosebire de ficţiune, unde ai o perioadă lungă de pregătiri şi repetiţii pe scenariu, iar filmările sunt contra timp. Uneori când filmam la documentar aveam o senzaţie de familiaritate, ca atunci când îmi filmam prietenii care se dau cu skate-ul sau cu rolele. Practic, lucrurile se întâmplă oricum şi depinde de mine şi de intuiţia mea să înregistrez ce trebuie.

Te-ai apucat de skateboarding la vârsta de 12 ani. Treptat, prin asta, ai dezvoltat o relație deosebită cu suprafețele asfaltate ale orașului. Care este secretul acestei prietenii dintre tine și betonul orașului, începută într-un mod cât se poate de original și intim, și când ai realizat că ea a început?

Păi, oraşul a devenit un teren de joacă. Mi-am format ochiul şi imaginaţia după trick-urile pe care le ştiu şi întotdeauna când ies din casă mă gândesc la moduri noi de a aborda locurile prin care trec. Când merg într-un oraş nou, de multe ori am ca repere tipul de asfalt sau dacă e placat pe jos, şi mai reţin locurile după borduri, trepte şi ţevi.

Cât de dor îți este de casă și cât de des te mai întorci acolo?

Mi se face și mai dor de casă atunci când ajung acolo şi ştiu că va trebui să plec iar. Merg de sărbători şi încă de două-trei ori în timpul anului.

Proiectul tău, cartea de fotografie Hometown, încadrează orașul tău natal. Cât de mult crezi că va însemna ea pentru orașul Oraștie și locuitorii săi?

Sper că Orăştienii se vor bucura că se publică o carte despre oraşul în care locuiesc. Dar mai mult de-atât, această carte pune lupa pe un loc mic să schițeze, de fapt, un studiu al realităţii în care trăim cu toţii, cel puţin la nivel naţional. Imaginile prezintă locuri care sunt aparent banale, însă ele capătă importanţă pentru că devin parte din carte, iar felul şi momentul în care au fost fotografiate le fac să fie frumoase, magice.

Uneori şi mie mi-e greu să privesc detaşat şi nu aş vrea că locuitorii să se simtă judecaţi pentru că această realitate nu are nici un filtru. Ea apare în forma ei cea mai brută şi cea mai frumoasă. În definitiv, oraşul ăla e acasă şi pentru mine, nu doar pentru ei, şi mă bucur pentru asta, așa că sper să simtă și ei același lucru în timp ce parcurg cartea.

Câtă afecțiune ai pus în cartea asta, de când te-ai gândit să o faci și cum crezi că va funcționa ea în rândurile oamenilor care nu sunt din Orăștie, dar care poartă cu ei, oriunde s-ar afla, dorul de casă?

Poze fac de patru ani, iar cartea m-am hotărât să o fac la începutul anului, ca o nouă etapă în formarea artistică. Sper că am pus destulă emoţie încât să poată empatiza oricui îi e dor de hometown-ul lui, din când în când, chiar dacă nu este Orăştie. Sper ca oamenii care o răsfoiesc să înceapă să se ducă mai des pe-acasă.

_
O parte din seria de fotografii a fost deja expusă la Munchen în galeria Die Faerberei şi va fi expusă pentru prima oară în România în cadrul Nopţii Albe a Galeriilor, la Galeria AP. 1 din Bucureşti. Cartea va avea lansarea în această iarnă într-o locaţie ce va fi anunţată ulterior.


Critic de film și un iremediabil cat lover. A scris pentru Moftul Român, Liternet.ro, Film Sense, Observator Cultural, Revista Cultura și altele. A fost selecționer al programului lunar „Sâmbăta Groazei” din cadrul programului Cinematecii Române. În prezent, scrie la Horrorum.ro și Cinemap.ro. De asemenea, e „doctor” în Horror.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *