Citești...

Ștefan Teișanu, despre Cluj-Napoca 2021

Ștefan Teișanu, despre Cluj-Napoca 2021

Un oraș, o țară, se pot resemnifica. Iată că și un om o poate face. Discret, Ștefan Teișanu preferă să nu vorbească despre el. Dar alții, care-l cunosc, îl privesc ca pe un rockstar al fenomenului cultural clujean. Un culturepreneur de succes, așa cum sună și una dintre ideile interesante al strategiei orașului. Iată dialogul nostru cu el, despre implicarea sa în proiectul Cluj-Napoca 2021 – Capitală Europeană a Culturii și despre ce înseamnă să te afli la est de vest.

Salutări, Ștefan.

Servus, Ștefan!

În câteva cuvinte, cum ai ajuns să fii implicat în acest proiect? Și cum se traduce, concret, ceea ce faci tu pentru Cluj?

Acum doi ani și jumătate am fost invitat să particip la o dezbatere publică pe tema programului cultural pentru 2021. Echipa Cluj 2021 lucra deja de trei ani la proiect pe atunci, iar de la acea dezbatere încoace s-au trezit cu mine participând la toate întâlnirile de lucru. Dacă vrei, m-am „infiltrat” fără să-și dea seama și, culmea, chiar fără să-mi dau seama și eu. Cred că sunt, de fapt, una dintre multele dovezi ale procesului extrem de participativ prin care orașul Cluj-Napoca a pregătit de-a lungul anilor această candidatură.

Sunt director executiv al Asociației Cluj-Napoca 2021 de la începutul anului, preluând practic acest rol, după intrarea în finala competiției, de la colegul meu Florin Moroșanu, care a condus proiectul timp de cinci ani înainte și care a devenit între timp președinte al Asociației, reprezentându-ne în relațiile instituționale și internaționale. Împreună avem misiunea de a reprezenta și cumpăni interesul orașului în proiectul Capitalei Europene a Culturii, iar în fișa mea directă de post intră coordonarea în sine a candidaturii pentru această fază finală.

De ce Cluj? Există voci rău intenționate, ce strigă în cor “nu vă mai ajunge, ați pus monopol pe cultură!” De ce are nevoie Clujul să devină Capitală Culturală Europeană?

Da, sunt mulți care văd în Cluj un oraș lipsit de probleme. Suntem, într-adevăr, un oraș ambițios și progresist. Însă acest progres ne face să lăsăm în urmă subiecte nerezolvate, ba chiar să lăsăm în urmă, uneori, oameni. Suntem, în privința asta, o Europă în miniatură.

Poate că pentru o metropolă europeană nu e neobișnuit să aibă două piețe principale, două teatre, două opere, două echipe de fotbal, două clustere de IT și, mai nou, două Fabrici de Pensule. Poate că pentru o metropolă europeană nu e neobișnuit să aibă oameni de 16 etnii și de 7 confesiuni religioase reprezentate la nivel înalt. Însă pentru un oraș precum Clujul, care, la scara Europei, e totuși unul mic, a avea parte de toate astea e, cu siguranță, un lucru special.

Trebuie să învățăm, asemenea Europei, să gestionăm această diversitate, aceste aparente antagonii între comunitățile noastre. Putem și trebuie să învățăm unii de la alții, să lucrăm împreună pentru a găsi soluții noi, mai bune, de a conviețui și a progresa în Europa de azi. La problemele sociale, culturale și economice noi ale Europei avem nevoie de soluții la fel de noi. Ele nu pot apărea decât dacă, împreună, explorăm fix această diversitate a continentului și a orașelor noastre, punând-o la lucru.

Clujul nostru e o Europă scalată la 3-400.000 de locuitori. Ne confruntăm cu același tip de probleme: lipsă de conectare între comunități, asperități sociale, „bule” economice care se pot sparge oricând, insuficientă conectare europeană. Iar faptul că la Cluj se întâmplă deja multe lucruri bune în plan cultural, social și economic nu vorbește decât despre capacitatea orașului nostru de a deveni un laborator pe deplin funcțional, în care această experimentare de noi modele europene să se poată face cu succes.

Poate fi chiar un dezavantaj, această poziție, în măsura în care politica pare a fi una de susținere a dezvoltării culturale a unor zone care au nevoie de sprijin, în detrimentul celor care se pot susține și singure?

Dacă ținem cont numai de aparența că la Cluj nu ar fi lucruri de rezolvat, atunci da. Dar aparența e înșelătoare, sunt lucruri multe de rezolvat în Cluj. Ba mai mult, ele sunt rezolvabile mai ales prin intervenția culturii.

Capitala Europeană a Culturii este cel mai mare proiect cultural din istoria României. Niciun oraș din această țară nu are în mod obișnuit acces la resurse materiale, financiare, informaționale și umane de o asemenea anvergură. Așa că proiectul CEaC e, de fapt, o oportunitate rarisimă și un sprijin real pentru oricare dintre orașele rămase în cursă.

Dincolo de ceea ce este scris în dosarul de depunere a candidaturii, care crezi că va fi impactul real, de zi cu zi, în viața cetățenilor?

Îmi pot imagina cu ușurință un Cluj al anului 2021 în care ne e tuturora mai ușor să vorbim despre acele părți, comunități sau povești ale orașului nostru despre care până astăzi nu ne-am interesat niciodată. Îmi pot imagina la fel de bine elevi și tineri clujeni pentru care arta și cultura nu sunt subiecte îndepărtate, ci gânduri pe care și le cresc de timpuriu, odată cu orice altceva mai învață la școală. Cred că după 2021 creativii Clujului și inițiativele lor antreprenoriale vor deveni mainstream, datorită unei apropieri atât de necesare acum între educația umanistă și lumea tehnologiei și resurselor de business.

Cred că, și datorită acestui titlu, în agenda orașului colaborările interetnice și intercofesionale nu vor mai trebui sărbătorite, ci vor deveni normalitate. Vom avea, tot datorită acestui proiect, mai multe muzee funcționale, atractive în oraș și mai multă educație în domeniul științei. Mai multe oportunități de voluntariat și de mobilitate europeană pentru tinerii și chiar și pentru vârstnicii noștri. Peste câțiva ani cred că vom putea fi recunoscători Capitalei Europene a Culturii pentru că a contribuit în mod direct la stimularea și susținerea inițiativelor civice în oraș, prin bugete mai mari și mecanisme de finanțare participativă, dar și prin programe de încurajare și formare de competențe antreprenoriale și de colaborare între cetățenii orașului.

Sunt încrezător că și mediul de afaceri local va fi atunci mai adânc implicat în viața socială și culturală a orașului, depășindu-și statutul actual de sponsor inconstant al unor activități de profil. Pentru acest sector al afacerilor cred că, după anul 2021, a colabora cu artiști și cu lucrători culturali va fi o practică absolut curentă și nu element exotic, cum abia că îndrăznim să ni-l imaginăm acum.

Și dacă nu va câștiga Clujul?

Dacă titlul nu ajunge la Cluj, rămânem cu o strategie după care orașul se guvernează cultural și care va continua să producă efecte majore în comunitate în ce privește numărul și calitatea proiectelor culturale din oraș. Am ajuns deja la 1,28% alocare pentru cultură din totalul bugetului local și vom ajunge la 3% în anii următori.

Din programul pe care l-am dezvoltat sunt proiecte care, cu siguranță, vor fi implementate oricum. Care vor fi ele, câte vor fi și la ce nivel se va face implementarea lor, asta ține de coeziunea și de forța comunității locale. Însă cel mai bun lucru cu care rămâne Clujul după acești șase ani sunt, fără îndoială, conexiunile pe care energia Capitalei Europene a Culturii le-a creat deja în oraș. Sunt mulți ochi deschiși, multe minți și multe inimi deschise în Cluj acum, după ce această candidatură ne-a așezat la aceeași masă, în jurul aceleași idei, pe atât de mulți și de diverși oameni.

Resemnificarea Europei pare a fi o temă extrem actuală. Criza refugiaților, terorism, Brexit, democrație versus populism. Poate contribui Clujul, prin cultură, la o Europă mai bună?

În mod cert. Suntem, putem fi, un oraș-laborator. Avem majoritatea ustensilelor necesare și majoritatea „probelor” de studiat. Ce facem prin proiectul Capitalei Culturii e să ne adunăm între noi și împreună cu sute de parteneri europeni pentru a studia, a experimenta și a promova noi modele sociale, culturale și chiar economice. E mare nevoie de modele noi, de soluții noi într-o Europă care, deja de ceva vreme, nu mai înțelege cine este.

Europa nu-și poate actualiza identitatea decât printr-un efort general, al tuturora. Ce putem face noi de la Cluj e să tragem un semnal. Și facem asta încercând să resemnificăm, unul câte unul, câteva dintre subiectele care ne preocupă pe noi în mod deosebit: felul în care muncim, felul în care ne construim relațiile între comunități, felul în care ne uităm la râuri și orașe, felul în care ne îngrijim sănătatea emoțională, felul în care privim arta, felul în care definim azi autenticitatea.

N-am nicio îndoială: ceea ce propunem noi, ceea ce vom face noi, ne va ajuta nu numai pe noi clujenii, nu numai pe noi românii, ci și pe mulți europeni.

East of West este, practic, povestea întregii Românii. Mulți consideră deja Clujul ca fiind o adevărată Capitală Culturală a României. Acolo vrei să ajungi?

Eu am venit la Cluj acum aproape 15 ani dintr-un orășel numit Darabani, aflat chiar pe granița de est a țării. Pentru mine Clujul era întruchiparea românească a Vestului cel mai pur. Cu lucrurile pe care le-am învățat aici m-am întors acum câțiva ani în regiunea unde m-am născut și am pornit acolo o mică mișcare culturală care pare foarte „vestică” pentru vecinii noștri din Ucraina și Republica Moldova. Totul e, de fapt, la est de vest. De aceea conceptul nostru este, de fapt, autoironic: în realitate nu poate exista Est fără Vest – cele două se autodetermină în permanență.

East of West nu e numai povestea Clujului, așa e. Exact asta e ideea: că ceea ce putem face noi la Cluj poate fi apoi împachetat și dus apoi în multe alte comunități care au povești similare cu a noastră.

Nu, pentru noi nu e nicio luptă pentru „putere culturală”. Sunt multe orașe active și importante cultural în țară și e bine că-i așa. Ce ne propunem noi prin acest proiect este, dincolo de a apropia de împlinirea potențialului nostru ca praș, să studiem, noi înșine și împreună cu Europa, ce poate Clujul, ce poate România, ce poate Estul da Europei de azi.

Așa cum am văzut și în discuția cu Vlad Tăușance, e foarte interesantă “alianța” cu Baia-Mare. Poți elabora un pic?

Geografic, ideologic, emoțional, Clujul și Baia Mare sunt apropiate. Ne-a părut tuturora foarte natural să facem un gest de apropiere și în cadru formal. Dincolo, însă, de acest pact, sunt convins că relațiile dintre echipele noastre vor fi strânse de acum înainte indiferent de rezultat, dar mai ales în cazul în care una dintre ele va fi desemnată să își implementeze proiectul pentru 2021.

A te pregăti pentru candidatura la acest titlu poate însemna foarte mult pentru oraș, pentru comunitate. Sunt eforturi care transformă adânc orașul și care e păcat să se piardă atât de simplu și de sec, când primești anunțul că nu ai câștigat titlul. E frustrant gândul că trei dintre aceste patru orașe românești care au muncit atât pentru candidaturile lor nu vor fi alese pentru implementare. De aceea am fi dorit să ne susținem cu toții unii pe alții, într-un pact comun.

Am văzut foarte multe concepte interesante în propunerea voastră. De exemplu, culturepreneurs. Vezi cultura ca model de business? Poate fi o resursă economică?

Culturepreneurs – sper să trimitem direct în dicționare cuvântul. Cel puțin în cele englezești, fiindcă în română nu am reușit încă să găsim un cuvânt corespunzător.

Sigur că da, cultura e un model pe care mulți îl copiem deja, instinctiv. Co-working-ul, freelancing-ul, de exemplu, acestea sunt modele de a lucra născute în sectorul cultural și replicate ulterior în mediul business din lumea întreagă. Artiștii și lucrătorii cultural, pentru că sunt mereu dedicați muncii lor și pentru că munca lor e, de obicei, fascinantă, sunt adesea modele pentru ceilalți membri ai comunității.

A le oferi lor perspective de business, a-i conecta cu lumile finanțelor, tehnologiei, managementului, acestea pot constitui pentru Cluj șansa unei reinventări economice bazate pe produse creative. Acum Clujul e un oraș al serviciilor, iar marile sale industrii producătoare, precum manufactura și IT-ul, sunt construite în jurul costului muncii specializate, care încă e mai mic aici decât în alte părți ale Europei. Acest cost este însă în creștere și nu va trece mult până când marile investiții se vor muta mai la est, unde forța de muncă e și mai ieftină. Putem contractara efectele negative ale acestei mutări numai dacă folosim anii aceștia pentru a pune la Cluj bazele unui sector puternic al economiei creative.

În programul nostru pentru 2021 o preocupare esențială este crearea unor spații de întâlnire și experimentare între sectorul de business și cel cultural, spații în care colaborările dintre cele două să treacă de nivelul implicării financiare: sunt atâtea lucruri pe care cultura și business-ul le pot învăța una de la cealaltă și, mai ales, sunt atâtea direcții noi pe care le-ar putea descoperi și produce împreună. În cadrul programului nostru proiectul Culturepreneurs asigură o ciocnire frontală, productivă, a celor două lumi: am ales șase industrii creative majore ale Clujului (filmul, designul, muzica, mass-media, meșteșugurile și aplicațiile IT) și le punem la lucru împreună. Fără îndoială că întâlnirea lor va fi una productivă, atât creativ, cât și economic.

Cultura inspiră. Cultura conectează. Cultura lucrează. Câți oameni au fost implicați în acest efort? Ce fel de background s-a dovedit mai util?

50 de persoane au lucrat la strategia culturală și încă 200 la dezvoltarea programului. Am primit zeci de propuneri de proiecte, iar la cercetările pe care le-am făcut au luat parte mai mult de 5000 de persoane.

O să dau un răspuns previzibil: toate background-urile au fost utile. Ba chiar esențiale. Un program de asemenea complexitate nu se poate face decât pe principii de interdisciplinaritate.

Top 3 proiecte ale strategiei, din punctul tău de vedere, personal?

Dintre proiectele noastre sunt atașat în mod special de Culturepreneurs, Art and Happiness și Integram. Culturepreneurs – pentru că dă o șansă mare creativilor să își împlinească potențialul antreprenorial. Art and Happines – pentru că extinde impactul proiectului Cluj 2021 la un public care nu e de obicei vizat de actul cultural: oameni în suferință, persoane în vârstă, oameni afectați de ritmul și intensitatea prea mari ale vieții profesionale de azi. Integram – pentru că reușește să conecteze, printr-un foarte inovator community game, comunitățile, etnice și de alte feluri, ale Clujului și ale Europei într-un fel mai profund decât tradiționalul showcase de obiceiuri și tradiții.

Nu în ultimul rând, cred în Academia Schimbării (Open Academy of Change), un proiect transversal în programul nostru, gândit pentru a-i forma, conecta și sprijini pe cetățeni să devină agenți ai schimbării în comunitate și în organizațiile lor. E o frumoasă nebunie, la care toată lumea contribuie și la care toată lumea are acces: universități și companii își deschid cursurile pentru publicul larg, instituții și organizații intră în programe locale și europene de voluntariat, cetățeni au acces la programe de formare și mobilitate de tot felul. Pe scurt, Academia Schimbării e locul în care activăm, om cu om, Clujul.

somes%cc%a6-2021-sunt-riveran-2

Top 3 momente memorabile din întregul efort de a munci la această strategie?

Cronologic, primul asemenea moment pentru mine a fost perioada în care dezbăteam, acum doi ani, structura și conținutul programului cultural. Au fost câteva luni cu zeci, poate sute de întâlniri mai mici și mari, iar la biroul nostru aflat, profetic – să sperăm -, în camerele 20/21 ale Prefecturii Cluj, eram înconjurați de coli de flipchart încărcate cu idei de proiecte. N-a fost ușor să ieșim din încercuirea asta, dar am reușit.

Ultimele două-trei săptămâni de lucru la finalizarea dosarului de candidatură au fost un efort memorabil, cu siguranță. Vedeam, împreună cu colegii mei implicați în redactarea formei lui finale, cum „norma” de muncă se mărește în fiecare zi, până când a ajuns la 40 de ore consecutive. E incredibil ce energie, ce puteri îți dă adrenalina unei misiuni despre care știi că poate influența în bine viața atâtor oameni.

cluj-2021-s%cc%a6edint%cc%a6a%cc%86

Pregătirea vizitei juriului a fost un alt moment pe care n-o să-l uităm curând. Peste 100 de oameni au fost implicați, a fost un sincron uriaș în oraș, cu ședințe și repetiții în care am simțit cu toții forța acestei idei a Capitalei Europene a Culturii. Și poza de final, de pe terasa Fabricii de Pensule.

Top 3 provocări sau momente dificile?

Fără îndoială, cea mai mare provocare din întregul proces a fost păstrarea acestei atmosfere pozitive, liniștite într-un oraș atât de agitat cum e Clujul și într-un proiect care suscită atâta interes precum e Capitala Culturii. Când toată lumea își dorește să contribuie la dezvoltarea proiectului, când unghiurile contribuțiilor sunt atât de diverse, când vocile sunt atât de puternice în jur, e mare lucru că am fost feriți de conflicte majore în toți acești ani. Aici meritul major e al lui Florin Moroșanu, inițiatorul și directorul proiectului în primii săi cinci ani, al Rariței Zbranca și al lui Istvan Szakats, implicați de la bun început în proiect, precum și al administrației Clujului, care a acordat în permanență libertate de decizie echipei de proiect și ne-a susținut mereu.

cluj-2021-core-team

O perioadă grea a fost în 2014, când Asociația a fost pentru o vreme într-un blocaj financiar major, din cauza dificultăților procedurale pe care orice organizație culturală le are de înfruntat uneori ca urmare a legislației curente. Au mai fost, bineînțeles, momente dificile. De exemplu, n-a fost deloc ușor să cădem de acord asupra conceptului candidaturii, cu atâtea voci și atâtea perspective în oraș. Apoi au fost momente, și nu puține, în care persoane sau grupuri fără o înțelegere adâncă a regulamentului și scopului acestei competiții s-au simțit lezate de unele decizii ale noastre, interpretându-le drept semnale de trecere cu vederea ale unor probleme sau ale unor merite ale orașului. Le mulțumim însă tuturora pentru răbdare și pentru că și-au demonstrat, timp de atâția ani, bunele intenții. Împreună am reușit să trecem cu bine peste toate momentele grele și iată-ne acum aici, cu două zile înainte de anunțul pe care îl așteptăm cu toții.

Încheind într-o notă personală, dă-mi voie să-ți împărtășesc ceva: acesta e primul interviu scris din întregul meu mandat la Cluj 2021. De aceea, ca să nu fie și ultimul, tot ce rămâne de făcut e să aducem la Cluj-Napoca titlul Capitalei Europene a Culturii pentru anul 2021.

Va exista un Ștefan Teișanu mai bun, mai împlinit, la sfârșitul lui 2016? Indiferent de rezultatul selecției?

O, cu siguranță. Sunt extrem de recunoscător că am primit șansa de a munci pentru o asemenea idee. Am trăit atâtea, și eu, și colegii mei, că ne-ar trebui multe ore de povești ca să îți explicăm în ce fel suntem fiecare mai împliniți la capătul acestui drum de șase ani, care cine știe unde va duce. Am avut și am în permanență, în proiectul Capitalei Culturii, sentimentul că mă transform pe interior, că înțeleg mai multe și că pot face mai multe pentru cei din jurul meu. După acești ani intenși, eu unul sunt, dacă vrei, resemnificat.

Mulțumim, Ștefan. Și mult succes, atât ție cât și întregii echipe!

Mai este foarte puțin timp până vom afla cine va fi Capitala Europeană a Culturii 2021. În perioada 15-16 septembrie 2016, juriul va audia proiectele celor 4 orașe ce au trecut de faza de preselecție: Baia-Mare, București, Cluj-Napoca, Timișoara. Cele patru bid-books pot fi citite aici.

Citiți și Vlad Tăușance, despre Baia Mare 2021, Simona Neumann, despre Timișoara 2021 și Mihaela Păun, despre București 2021.


Deviză: surfing pe suprafața lucrurilor. Plăceri: vinovate. Favs: Roy Lichtenstein & The Dark Knight. 1st job: bonă la Paris. Creative Director @ 360 Revolution. Content Generator @ Brandstorming.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *