Citești...

România neîmblânzită: Teleenciclopedie, frumos

România neîmblânzită: Teleenciclopedie, frumos

Avem un documentar despre râul, ramul și toți locuitorii lor, de la urși la broaște și de la râși la pelicani. Să ne bucurăm de el, deci.

România neîmblânzită este fix genul de program foarte iubit de public și practicat în genere de canalele tv dedicate documentarului: o panoramare contemplativă a naturii și tuturor spendorilor sale. Dotat cu o structură acaparantă, capabil să informeze și să uimească, filmul regizat de Tom Barton-Humphreys vine într-un moment în care riscăm să ne întâlnim cu natura la televizor decât prin Carpați și Deltă. Și dincolo de imaginile spectaculoase cu animale și pe sub vocea perfect strunită a lui Victor Rebengiuc, subtextul realității se infiltrează în discursul din off.

Perfect reglat pentru a fi și festin vizual, și material educativ, România neîmblânzită aduce ccontextul actual în prim-plan. Avem o țară frumoasă și e păcat că (nu) ne gândim la asta când o cumpărăm sub formă de scânduri și piese de mobilier de prin magazine de bricolaj gestionate de dealeri occidentali și „creatori de joburi”. Avem mai multă responsabilitate decât drepturi de exploatare și încă nu conștientizăm deplin pericolul în care lipsa unor politici de conservare a mediului pune toate creaturile, mari și mici, din codrii și ape, de pe piscuri de munți și din stufărișuri.

Expuși pe ecran mare, urșii bruni și lupii, râșii și amfibienii, vulturii și peștii învăluiți de vocea caldă a marelui Rebengiuc fac, pentru generațiile 30+, rapel spre pășunismul și fascinația laudativ-evocativă din deceniile comuniste. Dar riscul este asumat și retezat din discurs. Filmul se dorește și reușește să fie un avertisment apropo de atitudinile necorespunzătoare și o dioramă vie. Doar că am putea fi ultima generație care are ocazia de-a vedea natura sălbatică și superbă înainte de previzibilul dezastru ecologic. Din off, Rebengiuc mută accentul pe posibilitatea conservării și pe datoria pe care o avem față de natură și față de copii noștri.

Documentarul despre fauna sălbatică a patriei oferă și ocazie de nostalgii teleenciclopediste și un colț de rai și un semnal de alarmă pentru toate cele pe care le putem pierde, deși ce ne place să ne mândrim cu ele. Dar este, și aici avem de-a face cu un paradox dureros unul din extrem de puținele filme românești, fie ele documentare sau de ficțiune, destinate unei vizionări cu întreaga familie.


Critic de film. Cinefil de profesie, comunicator audio-video cu patalama UNATC. Da, este „ăla cu licența în horror”.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *