Citești...

Prea mundanul Isus: The Last Temptation Of Christ

Prea mundanul Isus: The Last Temptation Of Christ

Încă de la publicarea sa, în 1955, romanul The Last Temptation of Christ al lui Nikos Kazantzakis a constituit prilej de dispută, autorul fiind excomunicat de Biserica Ortodoxă Greacă. Filmul omonim al lui Scorsese, din 1988, a generat, de asemenea, unele proteste violente din partea comunităţilor creştine de pe întreg globul, pentru tratamentul său prea mundan al lui Isus. Pe fondul acestor conflicte şi controverse care înconjurau filmul, este lansat, un an mai târziu, albumul lui Peter Gabriel, Passion, bazat pe coloana sonoră a peliculei lui Scorsese. Gabriel începuse să compună muzica încă din 1983, atunci când regizorul american îl abordase pe fostul membru al trupei Genesis şi-i ceruse să asigure coloana sonoră pentru filmul inspirat de romanul lui Kazantzakis, prin care să sugereze lupta dintre uman şi divin din interiorul personajului Isus Hristos.

Aşa cum precizează Piero Scaruffi, autorul unei Istorii a muzicii rock, albumul lui Gabriel este una dintre cele mai importante lucrări de sinteză ale anilor ’80. Utilizând surse folk africane şi asiatice, Gabriel a creat o adevărată frescă sonoră a vieţii lui Isus. Tonul albumului este melancolic şi meditativ, un amestec de existenţialism occidental şi panteism oriental. Totodată, muzica din Passion, urmând sugestiile lui Scorsese, este un amestec de pietate creştină şi detaşare exotică.

Problema fundamentală a unui film care vizează sacrul este aceea a portretizării sacrului. În cazul de faţă, Scorsese optează pentru fizicalitatea simplă a lui Pasolini din Il vangelo secondo Matteo, care-l vede pe Isus ca pe un animal politic dornic de rebeliune împotriva sistemului. Scorsese spunea, la începutul filmărilor pentru The Last Temptation of Christ, că vrea un Iisus care să semene cu neliniştitul James Dean din debutul lui Rebel Without A Cause. Această fizicalitate şi tensiune este menţinută de-a lungul întregului film. Pentru scena în care Isus este urcat pe cruce, Scorsese utilizează acelaşi stil de filmare din secvenţa crucificării lui Big Bill Shelly din Boxcar Bertha. Iar Leo Marks, vocea lui Satan, nu este nimeni altul decât scenaristul lui Peeping Tom, filmul lui Michael Powell din 1960.

Ediţia de astăzi a emisiunii Film & Soundtracks, care începe la ora 11, este dedicată muzicii lui Peter Gabriel de pe albumul Passion, bazat pe coloana sonoră care însoţeşte controversatul subiect tratat în filmul lui Martin Scorsese din 1988, The Last Temptation of Christ.


Jurnalist şi profesor, autor de articole şi cărţi despre filosofie, media şi cinema. Realizator al emisiunii Soundtrack Boulevard, prin care propune analize şi comentarii în legătură cu diversele configuraţii ale tandemului muzică-imagine şi efectele acestora asupra spectatorului de film.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *