Citești...

Pornografie, piață liberă. Despre The Deuce, noul ...

Pornografie, piață liberă. Despre The Deuce, noul hit HBO

La un curs opțional de master, acum ceva ani o magistră a feminismului local ne argumenta printr-un soi de „sofism leneș” că în fond prostituția trebuie reglementată pentru că oricum se-ntâmplă și n-avem ce să facem.

Plus că unor fete le-ar putea pur și simplu să le placă acest job, fiind în fond o alegere. Ar fi mult mai curat și sigur, nemaivorbind c-ar crește economia și s-ar colecta multe taxe. Argumentul liberal livrat mai sus e deconstruit de nimeni altul decât de David Simon, în primul episod al unui serial ce se anunță fantastic – The Deuce.

Ca și în The Wire („cel mai bun serial făcut vreodată la care nu s-a uitat nimeni”), Simon țese lumi prin personajele sale, iar dacă în primul serial care l-a făcut celebru personajul central e însuși orașul Baltimore, unde în fiecare sezon e prezentată câte o felie de societate (drogurile, portul, educația etc), în The Deuce luminile sunt pe New York-ul anilor ’70 și răsărirea unei industrii extrem de profitabile – pornografia. Și pentru că în The Wire mottoul era „…and all the pieces matter”, în The Deuce, încă din pilotul serialului apărut acum câteva zile, aceeași cheie de citire funcționează: personajele reprezintă lumi care-s interconectate mai mult sau mai puțin direct la noul business din oraș – corpul femeii. Acesta, plasat ca un oarecare bun pe o economie fluctuantă de piață (liberă) este valorizat se pare mai mult dacă intră în studiourile de filmare decât în clasicele bordeluri.

Ceea ce-l face pe David Simon un mare creator e tocmai rolul de jurnalist de investigație și antropolog amator pe care-l are și nu de vedetă de Hollywood, răsfățat de mai marii industriei. The Wire a ieșit atât de bine pentru că era ca un reality show unde atât de postmodern unele personaje din serial își jucau propriul rol și propria poveste reală, după investigații jurnalistice de ani de zile coordonate de Simon. E o imagine a unei Americi despre care nu prea s-a scris și care nu funcționează după rețetele de scenarii de laborator, de asta probabil și succesul un pic decalat al serialului.

Pe de altă parte, proaspătul The Deuce amintește vădit de atmosfera din Vinyl, cu „peștiˮ, combinatori, escroci sentimentali și cămătari într-un decor vintage, dar nu creează for granted această atmosferă, de estetic de dragul esteticului, ci infuzează cu politic și te pune pe gânduri asupra decadei. Un New York care încă nu fusese „curățat” și gentrificat de Rudy Giuliani, unde printre gunoaie și neoanele cinematografelor colcăiau într-o mocirlă urbană foarte alunecoasă tot soiul de „dubioșiˮ. New York-ul unde De Niro e șofer de taxi întors din Vietnam, nu un bunicuț grijuliu angajat intern la un start-up, New York-ul de plumb cu Nixon președinte, nu cel al hipsterilor și al coffee shops.

Dar Simon din The Deuce nu mai are purismul jurnalistului dedicat din The Wire, cum nu mai face greșelile de a îndepărta foarte mult public din primele episoade tocmai din cauza zecilor de personaje greu de urmărit care vorbeau o engleză cu un slang unde doar pentru droguri existau 41 de denumiri diferite. Aici își conutrează câteva personaje ușor de urmărit, gatekeepers pentru falii diferite ale orașului, toți având un lucru în comun – vulnerabilitatea.

Câțiva „peștiˮ super-dandy-relaxați, cum e CC și Lary Brown, parcă desprinși dintr-un joc mai vechi de GTA. Candy, o prostituată proto-feministă, mândră și descurcăreață, care-și întreține mama și fiul și e un fel de radical liber al străzii, neacceptând protecția vreunui mascul care să-i încaseze banii. Sau micul antreprenor de cârciumă, Vinnie, prins între alter ego-ul prăpăstios al fratelui său, datorii la cămătarii italieni și o căsnicie eșuată. Nu găsești eroi și nici anti-eroi, ci niște personaje chirurgical construite, toate încercând doar să plutească, să respire; e rețeta la care se pricepe cel mai bine David Simon, mai ales când mai pune acolo și eterna tensiune dintre muncă și capital.

Ei, și pentru că nu există judecăți morale evidente pe care regizorul să le servească publicului, cum nu există răul absolut și nici binele imaculat, serialul vorbește despre exploatarea femeii nu printr-o distopie moralizatoare, cum e The Handmaid’s Tale, ci mai degrabă urmărind „banii și puterea”, punând în discuție multitudinea de fețe pe care le poate lua exploatarea: fie că vorbim despre cea directă, unde peștele CC își amenință și rănește cu-n briceag o prostituată, fie cea în care o nou-venită din Minnesota este acostată și-nvață jobul „de bună-voie”, fie atunci când pentru a face profit barul lui Vinnie din Manhattan dezbracă în costum de baie toate chelnerițele pentru a aduce clientelă bogată.

– Tu le-ai pus să se-mbrace așa?
– Îmbrăcămintea? Este… cum să-i spun… o inovație la care m-am gândit astă seară. Vezi tu, cu cât arată mai bine, cu atât primesc bacșișuri mai bune.
– Te-ai gândit ce simt ele când sunt obiectualizate?
– Obiectuali…ce? Ia-mă mai încet, sunt doar un broscar din Brooklyn.
– Înseamnă să tratezi un om ca pe un obiect. Te-ai întrebat ce simt ele?
– Nu știu ce cred. Tot ce știu e că au câștigat în seara asta mai mulți bani decât în oricare altă noapte din ultimele luni.

„Pornografia a afectat felul în care bărbații și femeile se uită unii la ceilalți, felul în care ne raportăm unul la altul cultural, sexualˮ, spune Simon în The Guardian. „Nu cred că te poți uita la misoginismul ultimelor alegeri (din State) și la felul în care au fost primite vocile femeilor în online, fie că-i publicist sau persoană publică, și să nu realizezi faptul că atitudinea bărbaților față de femei a fost schimbată de cei 50 de ani de culturalizare a industriei porrnografice.”

Traficul de imagine a femeii și reprezentarea ei obiectificată în mainstream este tema principală din The Deuce și poate că-i despre New York-ul anilor ’70, dar istoriile personajelor pot fi atât de ușor conectate cu ce trăim astăzi – cel puțin la nivel de cultură populară, căci așa cum spune și creatorul David Simon, chiar dacă nu consumi pornografie, tot logica ei o consumi.


Doctor în antropologie cu o etnografie despre ultrași. A mai scris pentru Casa Jurnalistului, Criticatac, Vice și Platzforma. În noiembrie și-a făcut debutul de scriitor cu romanul „Intervențiaˮ (Polirom).

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *