Citești...

Perfect sănătos: Un pseudo-thriller

Perfect sănătos: Un pseudo-thriller

În cel de-al cincilea lungmetraj al regizoarei Anca Damian, Andrei (Anghel Damian), un tînăr bucureștean jurist, se întoarce în Clujul natal pentru înmormîntarea tatălui său, judecătorul Toma (Vlad Ivanov).

Condițiile în care acesta a murit sînt considerate suspecte de către băiat și nu numai, astfel încît pornește o investigație pe cont propriu care o include pe tînăra soție a lui Toma (Cristina Florea) și fosta sa iubită din adolescență (Olimpia Melinte). În aceste circumstanțe, Andrei încearcă să reconstituie ultima zi din viața tatălui său.

Așa cum lesne se poate subînțelege, intenția Ancăi Damian a fost să realizeze un thriller. Însă filmul ei rămîne doar la nivelul intenției, iar eșuarea lui pe malul unui teritoriu ocupat de un alt tip de film (în acest caz al dramei) a avut loc din varii motive. Problema principală a filmului nu este că înaintează greoi sau că replicile personajelor sînt rostite mult prea rar, ceea ce-l fac, totuși, trenant și, pe alocuri, repetitiv, într-o percepție generală. Nici măcar faptul că în ciuda unei interpretări „apăsătoare” a lui Anghel Damian, Perfect sănătos nu devine neapărat și pătrunzător – altminteri, o problemă serioasă și asta, considerîndu-i stilistica. Cu atît mai puțin, filmului nu-i fac foarte mult rău nici „golurile active” din narațiune (reprezentate, de exemplu, de două episoade scurte cu doi taximetriști și o tentativă de jaf – episoade de care filmul se putea lipsi foarte bine).

Problemele serioase apar în momentul în care sînt utilizate flashback-urile. Una dintre cele mai importante reguli ale folosirii acestei alăturări temporale este o delimitare clară a spațiilor întretăiate. Lucrurile devin uneori și mai dificile atunci cînd filmul apelează la un spațiu temporal reflectat de un trecut recent. Anca Damian nu a gestionat corespunzător aceste salturi în timpul trecut și, respectiv, prezent. Drept pentru care, o bună bucată de vreme, timpii se amestecă, creînd oareșce confuzii, pînă cînd lucrul tehnic prost făcut „se așează”, se diluează ușor în narațiune, făcîndu-și însă loc cu greu în logica conceptului. Perfect sănătos este cel mai bun exemplu despre cum să nu folosești flashback-ul. Ar trebui predat în școli de film.

Într-un final, thrillerul propus de Anca Damian nu se susține prin niciun fel de mijloace (cu excepția unor mici încercări de a reproduce ritmuri și tropi din cele americane), luînd forma unei umbre palide și colțuroase a filmului lui Radu Muntean, Un etaj mai jos. Se reduce la o lecție morală pe care povestea i-o rezervă lui Andrei. O vagă alură de mister care se învîrte în cerc, într-o incertitudine tehnică și narativă (precum o mimată tensiune sexuală, devenită ulterior și absurd o certitudine, între Andrei și tînăra soție a tatălui proaspăt decedat) nu fac din acest film un thriller (așa cum se și auto-trîmbițează), ci, în cel mai fericit caz, un pseudo-thriller.


Critic de film și un iremediabil cat lover. A scris pentru Moftul Român, Liternet.ro, Film Sense, Observator Cultural, Revista Cultura și altele. A fost selecționer al programului lunar „Sâmbăta Groazei” din cadrul programului Cinematecii Române. În prezent, scrie la Horrorum.ro și Cinemap.ro. De asemenea, e „doctor” în Horror.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *