Citești...

O poveste nepământeană și una prea pământeană spus...

O poveste nepământeană și una prea pământeană spuse de Jeff Nichols și David Wingo

Cu excepţia primului film al lui Jeff Nichols, Shotgun Stories, unde muzica vine de la fratele său Ben şi formaţia acestuia, Lucero, toate celelalte patru au coloane sonore create de compozitorul David Wingo, iar ultimele două, în acelaşi an 2016, au concurat la marile festivaluri europene – Midnight Special pentru Ursul de Aur, iar Loving pentru Palme d’Or.

Declarat ca omagiu adus unor creaţii science-fiction ca E.T. sau Starman, Midnight Special (foto) redă aceeaşi opoziţie dintre două părţi interesate de scopuri contrare în legătură cu o fiinţă inofensivă dotată cu puteri supranaturale. În filmul lui Nichols, Alton, un băieţel de opt ani care nu pare să aparţină acestei lumi, este disputat, pe de o parte, de FBI şi de un cult religios extremist, în vederea utilizării capacităţilor sale anormale, iar pe de altă parte de familia sa naturală, tatăl Roy (Michael Shannon) şi mama Sarah (Kirsten Dunst), ajutaţi de prietenul Lucas (Joel Edgerton), hotărâţi să-l sprijine în a-şi întâlni destinul neobişnuit. În lipsa explicaţiilor verbale cu privire la multe dintre elementele de scenariu rămase ascunse, muzica electronică a lui Wingo devine un adevărat substitut, căutând să evoce natura extraterestră a băieţelului, dar şi caracterul excepţional al misiunii asumate de cei trei apropiaţi ai săi. Tema principală nepământeană care deschide filmul sau efluviile sonore cereşti care întâmpină întâlnirea de gradul trei din final sunt doar extremele care încadrează seria de momente muzicale eterice.

Loving este un film de o cu totul altă factură şi la fel şi coloana sonoră a lui Wingo, creată cu ajutorul unei orchestre de coarde ajutate de alămuri şi, discret, de pian. Subiectul, inspirat de fapte reale, se referă la mariajul interzis pe motive rasiale de la sfârşitul anilor ’50 dintre Richard (Joel Edgerton) şi Mildred Loving (Ruth Negga). Cei doi sunt nevoiţi să părăsească statul Virginia în urma unei decizii judecătoreşti, dar ulterior, ajutaţi de doi avocaţi ai Uniunii Americane pentru Drepturile Civile, ajung la Curtea Supremă de Justiţie, unde hotărârea le este favorabilă. Muzica lui Wingo este construită de-a lungul a trei teme: una a pasiunii dintre Richard şi Mildred, o a doua melancolică, legată de momentele în care mariajul acestora devine prilej de contestare, şi, în fine, o ultimă latură tematică anxioasă, impusă de sentimentul de alienare pe care fiecare dintre cei doi îl resimte atunci când este obligat să înfrunte necunoscutul.

Playlist-ul ediţiei cu numărul 12 al emisiunii Soundtrack Boulevard este dominat de piese rock din anii ’60-’70 pe care Lars von Trier alege să le folosească drept semnale sonore, dar şi introduceri simbolice, ale celor opt capitole ale filmului său din 1996, Breaking the Waves.


Jurnalist şi profesor, autor de articole şi cărţi despre filosofie, media şi cinema. Realizator al emisiunii Soundtrack Boulevard, prin care propune analize şi comentarii în legătură cu diversele configuraţii ale tandemului muzică-imagine şi efectele acestora asupra spectatorului de film.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *