Citești...

Muzica gândurilor Cavalerului de cupă

Muzica gândurilor Cavalerului de cupă

Goliciunea şi deşertăciunea unei vieţi risipite aiurea şi confruntările cu propriul sine sunt subiectele unui film ȋn care monologul interior şi muzica extradiegetică, aproape continue, ȋl pun pe spectator ȋn situaţia ciudată a unui outsider care se trezeşte brusc martor al gândurilor unui necunoscut.

Crearea muzicii originale pentru Knight of Cups este ȋncredinţată de către Terrence Malick aceluiaşi Hanan Townshend, neozeelandezul descoperit odată cu The Tree of Life, iar tânărul compozitor reuşeşte să se adapteze complet stilului de lucru evaziv al lui Malick. Knight of Cups este un film fără scenariu, iar indicaţiile primite de Townshend ȋn legătură cu subiectul şi atmosfera au fost sumare, deseori redate simbolic ori metaforic. Atunci când s-a apucat de lucru, tot ce ştia despre povestea pe care Malick urma s-o transpună ȋn imagini se rezuma la străduinţa personajului jucat de Christian Bale ȋn a-şi găsi sensul ȋn viaţă. Iar sound-ul minimalist oferit de compozitorul neozeelandez trimite ȋn mod evident la meditaţie şi reflecţie.

Căutările de sine ale lui Rick rememorează stilul de viaţă decadent din industria hollywoodiană, relaţiile pasagere cu cinci femei şi legăturile tensionate cu fratele şi tatăl său. Imaginile se ȋmbină liber, ȋmpotriva oricărei logici a montajului, dialogurile se suprapun haotic monologurilor, iar muzica diegetică se amestecă indistinct cu cea extradiegetică. Dincolo de piesele lui Townshend, Malick foloseşte masiv creaţii ale unor compozitori de marcă, printre care Fantezia pe o temă de Thomas Tallis a lui Ralph Vaughan Williams, Exodul lui Wojciech Kilar (tema principală a filmului), două fragmente din Peer Gynt sau al cincilea epigraf antic al lui Claude Debussy, intitulat Pour l’égyptienne.

Ȋn conflict evident cu sound-ul simfonic extradiegetic, meditativ-reflexiv, Malick poziţionează muzica diegetică, ritmată, stridentă, ţipătoare. Contrastul marchează fără doar şi poate disonanţa dintre mintea şi trupul Cavalerului de cupă, ruptura dintre gândurile filosofice despre sensuri şi scopuri şi lumea trivială a senzaţiilor auditive şi vizuale luxuriante. Ȋn mijlocul gândurilor lui Rick şi al muzicii lor reflexive explodează piesa exotică a pakistanezei Nahid Akhtar, la petrecerea vulgară plină de vedete hollywoodiene, ori sound-ul electronic al lui Burial, de-a lungul numărului de striptis al celei de-a patra femei din viaţa lui Rick.

Soundtrack Boulevard #33, astăzi de la 15, invită la un voiaj romantic prin lumea a două filme de dragoste (Un homme et une femme şi Love Story) care au ȋn comun, dincolo de povestea de iubire de rigoare, autorul coloanei sonore, Francis Lai.


Jurnalist şi profesor, autor de articole şi cărţi despre filosofie, media şi cinema. Realizator al emisiunii Soundtrack Boulevard, prin care propune analize şi comentarii în legătură cu diversele configuraţii ale tandemului muzică-imagine şi efectele acestora asupra spectatorului de film.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *