Mixtape by Karpov Not Kasparov

Cei doi Valeriu Borcoș și Eduard Gabia, al căror album l-am lăudat aici (nu numai eu am făcut asta!), ne-au preparat un mixtape orientalo-balcanic halucinant, cu ceva garnitură din vest. Evident, i-am și întrebat una, alta, despre obsesii, reușite sau intenții.

De ce, totuși, șah? De unde vine pasiunea?

Fiecare compozitor cu fixațiile lui. John Cage era obsedat de ciuperci. Eric Satie de mâncarea albă, nu putea mânca nimic altceva decât albuș de ou, păstârnac, paste, orez, cocoș etc. Wagner avea o fixație pentru capoate fine de satin roz. Hrușcă e obsedat de ler. Noi, nefiind așa excentrici, ci mai degrabă tocilari, am ales șahul.

Albumul vostru e considerat, dacă nu cel mai bun, măcar printre cele mai bune ale lui 2016. Ce înseamnă asta, la rece, pentru o trupă românească?

O să plusăm aici: chiar azi am văzut că a fost declarat „cel mai bun album de gen din ultimii 30 de ani din România”. Asta ne dă puțin curaj. Și probabil o să cerem un onorariu mai mare la următorul concert.

Mixtape-ul vostru e o combinație între M83 și Holger Czukay, între Metronomy și Elena Constantinescu. Și producțiile voastre sunt un mix între est și vest. Se profită prea puțin în muzica noastră de contextul geografic și resursele care vin la pachet cu acesta?

Șahul este oriental la origini, dar a fost dezvoltat și rafinat în vest. Cam asta am urmărit și noi, conștient sau nu, să combinăm dancefloor-ul occidental cu dansul din buric. Și pe alocuri am exploatat folclorul mioritic. Un izvor nesecat.

Oricum, în fond, cam toată muzica actuală a pornit de la folclor. Chiar și muzica clasică occidentală a împrumutat masiv din cântecele și dansurile populare germane sau franceze. Apoi, dacă ne gândim la jazz, ritmic în primul rând, poate chiar și armonic, nu este altceva decât folclor african în exil.

De ce nu vă ascultă mai multă lume? Cât credeți în zicala „fiecare artist cu publicul său”? Și, evident, de ce faceți muzică?

Nici șahul nu are prea mulți fani. Poate am fi umplut și noi stadioane dacă am fi cântat despre fotbal și ne numeam Kaka not Kluivert. Nu știm de ce facem muzică. Să ne impresionăm prietenele.

Dacă ar fi să alegeți un singur album de muzică pe care să-l trimiteți unei civilizații extraterestre, să ne cunoască mai bine, care ar fi? De ce?

Am trimite fără nicio ezitare acest mixtape. NASA a făcut asta prin anii ’80, cred. A lansat în spațiu sondele Voyager care aveau la bord, printre altele, și niște discuri cu muzică. Multă muzică. Bach, Stravinsky, Mozart etc. Apoi, mult world music din Senegal, Mexic, Japonia, Azerbaijan, Noua Guinee etc. Și, bonus: „Johnny B Goode” de Chuck Berry. O să fie foarte confuzați extratereștrii. Bine, oricum în spatiu nu există atmosferă, deci nici nu se poate propaga sunetul. Dar, poate extratereștrii vor intercepta discul și-l vor duce pe planeta lor audiofilă.

Instrumentul vostru preferat.

Tereminul.

Cel mai important pentru voi ca trupă e…?

Să evoluăm. Să ne perfecționăm. Să devenim cât mai buni instrumentiști.


Filmele turceşti, oraşul după furtună şi shoturile la juma’ de preţ. A mai scris pentru Playboy, GQ, FHM, SUB25, Dilema Veche, Sunete, Caţavencii şi altele.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *