Citești...

Mihaela Păun, despre București 2021

Mihaela Păun, despre București 2021

Mihaela transformă lucruri. A făcut-o cu instituția pe care o conduce, ARCUB, ce a devenit în ultimii ani un adevărat hub cultural. A făcut-o și cu inițiativa București 2021, ce a evoluat într-un laborator pentru dezvoltarea strategiei culturale a Bucureștiului. Să descoperim împreună cum a transformat-o pe ea efortul de a fi manager al proiectului București Capitală Culturală Europeană – Orașul in-vizibil.

Salut, Mihaela.
Numele tău este binecunoscut celor implicați în fenomenul cultural, dar sunt curios cum ai ajuns să fii atât de implicată în acest proiect, în mod special? De ce este atât de importantă, pentru tine, candidatura Bucureștiului?

Cred că totul a început când am fost la Guimaraes, în Portugalia, și am văzut cum poate transforma titlul de Capitală Europeană a Culturii un oraș, pe locuitorii săi și energia lui, în general. Atunci m-am întrebat, pentru prima oară, de ce tocmai Bucureștiul să nu aibă această oportunitate. E adevărat că marile capitale ale Europei au fost capitale culturale în primii ani ai competiției, însă de ce am nega Bucureștiului această șansă, doar pentru că am aderat mai târziu la Uniunea Europeană? Ministerul Culturii lansase deja, la vremea aceea, apelul pentru orașele din România care vor să candideze. Așa că am fost la Primarul General aflat atunci în funcție și am pledat cauza Bucureștiului. Și am primit mandatul să ducem orașul în această competiție. Mărturisesc că nu știam atunci la ce volum de muncă ne angajăm. Proiectul candidaturii este mai complex și mai complicat decât orice s-a făcut până acum vreodată în București și în România, în materie de proiecte culturale. A fost însă, și pentru noi, un proces de catharsis, de devenire.

S-a redefinit ARCUB-ul?

ARCUB-ul s-a transformat major în acești doi ani de candidatură, și-a redefinit misiunea, a devenit, mai degrabă decât un simplu producător de evenimente culturale, un facilitator pe scena culturală bucureșteană. Am reușit să aducem la masa dialogului, să facem să lucreze împreună, entități care până acum nu comunicau sau chiar se aflau pe poziții antagonice. Am reușit să unificăm mare parte din sectorul cultural, să oferim orașului o strategie culturală. De aceea, pentru mine, candidatura în sine, indiferent de rezultatul din 16 septembrie, este un succes.

De ce Bucureștiul? Capitala are mulți susținători, dar sunt și voci mai puțin entuziaste, care spun că se “cheltuie” suficient pentru cultură, că “s-a făcut” destul.

De ce NU Bucureștiul? Orașul are puls, are viață, are sute, poate mii de proiecte făcute de oameni care vor să pună lucrurile în mișcare. E adevărat că la București se fac investiții în cultură mai mari, poate, decât în celelalte orașe din țară. Dar e la fel de adevărat și că Bucureștiul este de două ori mai mare decât Timișoara sau are de șapte ori mai mulți locuitori decât Clujul.

Poate fi chiar un dezavantaj acest decalaj, perceput sau real, în măsura în care politica pare a fi una de susținere a dezvoltării culturale a unor zone care au nevoie de sprijin, în detrimentul celor care se pot susține și singure?

Cred că se pleacă de la o premisă falsă. Doar pentru că este mai mare, mai puternic financiar, nu înseamnă că Bucureștiul nu are nevoie la fel de mult ca celelalte orașe de acest titlu. Mi-aș permite să spun chiar că are mai mare nevoie, tocmai pentru că este mai mare. E ca un mecanism greoi, care pentru a fi pus în mișcare, are nevoie de un motor foarte bine uns. Motorul acesta poate fi titlul de Capitală Europeană a Culturii. Bucureștiul are nevoie de el ca să-și rezolve blocajele ce îl țin în loc de 27 de ani: inechitățile socio-culturale, fragmentarea, contradicțiile scenei culturale, dezechilibrul infrastructurii culturale, accesul și participarea redusă ale locuitorilor la viața culturală.

Dincolo de ceea ce este scris în dosarul de depunere a candidaturii, care crezi că va fi impactul real, de zi cu zi, în viața cetățenilor?

Cultură în cartiere. Educație prin cultură. Un oraș mai verde, mai accesibil, mai european. Și sentimentul că aparțin unei comunități apreciate în țară și peste hotare. Poate părea puțin, dar nu este. Oamenii se simt bine atunci când pot spune că la ei în cartier se întâmplă cu adevărat ceva, atunci când pot participa la viața orașului, când se simt implicați, ascultați, luați în seamă.

Și dacă nu va câștiga Bucureștiul?

We’ll do it anyway. 🙂 Tot ce s-a făcut în acești doi ani de candidatură nu se va pierde. Este un drum pe care am pornit, am aflat ce vor bucureștenii în materie de evenimente artistice, de proiecte culturale. Am încurajat inițiativele în comunități, colaborările între artiști, abordările transdisciplinare. ARCUB-ul va sprijini în continuare, prin liniile sale de finanțare, proiectele și inițiativele din oraș. O parte din proiectele din dosarul de candidatură se vor întâmpla, pentru că am găsit parteneri din București și din străinătate care vor să le pună în aplicare. Primarul General al Capitalei, Gabriela Firea, a declarat în repetate rânduri că va susține în continuare cultura și proiectele importante din dosarul de candidatură, pentru ca orașul să meargă înainte pe acest drum. Nu vom avea titlul, dar Bucureștiul va câștiga. A câștigat deja atunci când ne-am înscris în această competiție.

“Haos Creativ”. Așa se deschide bid-book-ul. Cu siguranță, este ceva ce caracterizează pe deplin, și în ansamblu, Bucureștiul. Este acest “melting pot” un creuzet fertil pentru idei care vor pune orașul nostru în circuitul mondial al culturii?

Eu cred că da. Este motorul care ține acest oraș pe linia de plutire. Absența ordinii, a unor reguli stricte care să faciliteze activitatea culturală poate părea un dezavantaj, dar tocmai lipsa predictibilității, a rigorii, face ca aici să se nască idei și proiecte inovative, diferite de orice vezi în alte țări europene. Această adaptabilitate a artiștilor bucureșteni este o sursă pentru creație.

Orașul In-Vizibil. Este Bucureștiul o gemă nedescoperită? Ce are el de oferit?

Când vorbim despre orașul in-vizibil, vorbim despre potențialul creativ imens al orașului, despre oamenii care fac lucruri extraordinare, dar rămân într-un con de umbră, despre bucureșteni în general, care au idei, au inițiative, dar nu îndrăznesc să viseze că le-ar putea pune în practică. Bucureștiul este mai mult decât Capitala țării. Este un oraș cu povești, cu personaje diverse, cu antiteze întâlnite la tot pasul, în care arta se împletește cu socialul, cu activismul, cu memoria uitată a orașului. Europa are multe de văzut la București. În el se oglindesc deopotrivă eșecul și succesul culturii occidentale.

orasul-invizibil

Strategia este structurată, organizată, într-un mod foarte complex. Crezi că acest program “multistratificat” poate funcționa fără o implicare activă a bucureștenilor, în primul rând a clasei creative, dar și a întregii metropole, ca organism viu?

Categoric nu. De altfel, acesta este principiul pe care am construit-o: participarea. Tot ce am făcut a avut în centru bucureșteanul și nevoile, dorințele lui, dar și felul în care poate fi implicat. Pentru a deveni realitate, București Capitală Europeană a Culturii are nevoie de bucureșteni. Ei sunt rotițele acestui mecanism complex, cele care îl pot pune în mișcare. Noi le punem la dispoziție doar cadrul, le dăm instrumentele cu care să lucreze. Iar de acolo, mai departe, proiectul e al bucureștenilor.

Bid-book-ul pentru București conține un număr impresionant de proiecte și programe. Cât de mare a fost echipa implicată în conceperea sa? Cine sunt acești oameni?

S-a lucrat într-o echipă relativ mică, pentru proporțiile proiectului și ale orașului. Proiectele înscrise în dosarul de candidatură sunt rezultatul muncii Curatoriumului, un grup divers și eterogen, în care găsești scriitori, regizori, manageri culturali, urbaniști deopotrivă. Nu mai mulți de 25. Desigur, în procesul de candidatură, în cei doi ani, am avut colaborări și consultări cu sute, poate mii de oameni. Vorbim despre reprezentanți ai sectorului cultural, de bussines, turism, media, administrație, locuitori ai Bucureștiului. Practic, dosarul de candidatură este un produs al bucureștenilor.

collagebidbook-e1471011275692

Top 3 proiecte ale strategiei, din punctul tău de vedere, personal?

Nu aș putea să fac un top al proiectelor, pentru că sunt diferite și fieceare se adresează unei alte categorii de public. Multe dintre ele se axează pe reconversia unor zone din oraș, precum SmartRiver, care reinterpretează relația orașului cu râul Dîmbovița sau Viitoruri Plutitoare, care pune în valoare Delta Văcărești.

Top 3 momente memorabile din întregul efort de a munci la această strategie?

Prezentarea în fața publicului și anunțarea rezultatelor preselecției, anul trecut în decembrie. Momentul votării strategiei culturale, cu unanimitate de voturi, când am simțit că eforturile noastre din ultimii ani nu au fost în van. Lansarea Acceleratorului de idei și efuziunea care s-a creat în jurul lui, când ne-am dat seama că bucureștenii își doreau de multă vreme un astfel de instrument care să îi ajute să își pună în aplicare ideile pentru oraș.

Top 3 provocări sau momente dificile?

Momentul din februarie, când candidatura a fost în pericol, pentru că fostul primar interimar dorea reorganizarea ARCUB, iar societatea civilă a sărit în ajutorul nostru, și momentele în care strategia culturală a fost în impas. Din fericire, după alegerile din iunie, situația s-a schimbat pentru că noul primar, Gabriela Firea, a deblocat fondurile pe care fosta administrație le blocase și care puneau în pericol proiectele finanțate în linia Orașul in-vizibil. În același timp, strategia culturală a beneficiat de suportul noului primar și a fost votată cu unanimitate de voturi, asigurând astfel accesul orașului în finala competiției.

Și ar mai fi un moment, în 2014, atunci când ne-am dat seama de complexitatea proiectului și am realizat că există pericolul ca el să fie prea mare, pentru a fi gestionat de noi, o instituție care avea deja nenumărate proiecte mari în desfășurare. Atunci am votat, în echipă, dacă să continuăm. A învins, în cele din urmă, dorința de a face ceva extraordinar pentru oraș.

Va exista o Mihaela Păun mai bună, mai împlinită, la sfârșitul lui 2016? Indiferent de rezultatul selecției?

Cu siguranță va exista o Mihaela Păun și o echipă ARCUB mai bine pregătită profesional. Am învățat în acești doi ani de candidatură nenumărate lucruri. ARCUB-ul are o abordare nouă asupra culturii, iar noi știm acum mult mai bine cum să pregătim un proiect de anvergură europeană și suntem gata să facem față oricărei situații, inclusiv de criză. Ar fi păcat ca tot ce am învățat, tot ce s-a făcut să nu continue. Iar noi suntem hotărâți să continuăm.

Mulțumim, Mihaela. Și mult succes, atât ție cât și întregii echipe!

Mai este foarte puțin timp până vom afla cine va fi Capitala Europeană a Culturii 2021. În perioada 15-16 septembrie 2016, juriul va audia proiectele celor 4 orașe ce au trecut de faza de preselecție: Baia-Mare, București, Cluj-Napoca, Timișoara. Cele patru bid-books pot fi citite aici.

Citiți și Vlad Tăușance, despre Baia Mare 2021 și Simona Neumann, despre Timișoara 2021.

 


Deviză: surfing pe suprafața lucrurilor. Plăceri: vinovate. Favs: Roy Lichtenstein & The Dark Knight. 1st job: bonă la Paris. Creative Director @ 360 Revolution. Content Generator @ Brandstorming.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *