Citești...

Mihaela Noroc, despre The Atlas of Beauty. Din sat...

Mihaela Noroc, despre The Atlas of Beauty. Din satele Afganistanului până la CNN.

Un om minunat, la fel de frumos precum femeile pe care le fotografiază, Mihaela trăiește de câțiva ani doar pentru proiectul său. Și-a găsit timp, cu greu, să stăm de vorbă despre provocările și satisfacțiile din spatele succesului Atlasului Frumuseții. Am descoperit cu bucurie că nu și-a pierdut niciun strop din entuziasmul și pasiunea pe care i le-am admirat întotdeauna. Am descoperit o femeie îndrăgostită de diversitatea și bogăția umanității, dornică să pună frumusețea în slujba unei lumi mai bune.

Mihaela, ne știm de vreo 12 ani dar ne auzim atât de rar, încât este o mare bucurie să putem avea acest dialog, acum.
Multă lume nu înțelege cât de multă muncă este investită în proiectul tău. “Mare lucru, merge prin lume, face poze și le pune pe Facebook”. Ce se ascunde dincolo de apăsatul pe declanșator?

Da, așa e, mulți oameni au senzația că eu sunt într-o continuă vacanță. În realitate n-am mai avut 2, 3 zile libere, la rând, în care să nu lucrez deloc, de ani de zile. În fiecare lună schimb țări, fusuri orare, climate și toate vin la pachet cu noi provocări gen zone periculoase, temperaturi extreme, virusuri. În India, de exemplu, am stat 10 zile la pat cu dureri de stomac teribile, iar apoi am scos pe gură un vierme de 20 de cm.

În fiecare săptămână schimb avioane, autobuze, trenuri. În fiecare zi merg kilometri întregi, în căutarea unor cadre și subiecte interesante. Abordez uneori și 10 femei într-o zi, stau de vorbă cu ele, iar dacă acceptă, le fotografiez. Ceea ce ajunge pe Facebook sau Instagram reprezintă doar o foarte mică parte din imaginile pe care le captez. Păstrez multe fotografii și povești pentru albumul pe care doresc să-l public sau pentru viitoare expoziții. În ultimii ani am rupt, la propriu, multe perechi de încălțăminte, iar la figurat, m-am rupt total de vacanțe și activități recreative. A nu se înțelege că mă plâng. Mai obosită decât acum n-am fost niciodată. Dar, să fiu sinceră, nici mai fericită ca acum nu cred să fi fost vreodată. 

That’s me in Saint Petersburg

Și pe lângă munca la proiect, mă gândesc că există și activități conexe care iau ceva timp, gen promovarea lui, finanțarea.

Da, evident. Uneori realizez diverse colaborări ca să pot finanța proiectul, care e destul de costisitor. Apoi sunt alte lucruri aparent banale, care consumă foarte mult timp. Să luăm ca exemplu corespondența. Având peste un milion de follower-și în social media, sunt zile în care primesc și o sută de mesaje de la oameni obișnuiți, de la presă sau tot felul de propuneri. Din păcate, fizic, n-am cum să răspund la mai mult de 10% dintre ele, dar, și-așa, asta ia destul de mult timp.

E cineva care te ajută?

Soțul meu mă ajută enorm cu promovarea proiectului. Are mulți ani de experiență în publicitate și simte mult mai bine lucrurile ce țin de partea de promovare. Uneori călătorește cu mine, iar când el e acasă și eu în deplasare, mă ajută cu tot felul de lucruri logistice, gen rezervări de transport sau cazări.

Dar în stradă, când fac fotografiile, sunt singură, pentru că vreau să creez o legătură specială și caldă cu fiecare femeie pe care o fotografiez. Iar acele momente sunt cele mai dificile, deoarece trebuie să fii întotdeauna fresh, să fii convingătoare, să obții de la acea persoană încredere și deschidere.

Cred că toată lumea e curioasă să afle mai multe detalii despre cum îți finanțezi proiectul.

Acum un an și ceva am făcut o campanie de crowdfunding. Oameni din toată lumea au contribuit ca The Atlas of Beauty să meargă mai departe. Mulți dintre ei au fost români și asta m-a bucurat enorm. În același timp, realizez multe colaborări pe termen scurt, în străinatate, care nu mă deturnează mult timp de la proiect, dar mă ajută să completez bugetul.

The Atlas of Beauty e un proiect costisitor, iar finanțarea lui e o provocare, întotdeauna.

The Atlas of Beauty e cu siguranță unul dintre cele mai cunoscute “produse” de export ale României. Primești ceva sprijin și de la autorități?

Nu. Absolut niciun fel de sprijin.

Care a fost cea mai tânără fată pe care ai fotografiat-o? Dar cea mai în vârstă?

Nu-mi dau seama, pe moment, care a fost cea mai tânară, dar mi-o amintesc bine pe cea mai în vârstă. Este vorba despre o doamnă splendidă din Mumbai care va împlini, curând, 100 de ani. 

100ani

Crezi că există o vârstă magică a femeii, la care își atinge apogeul frumuseții? Un echilibru perfect între frumusețea fizică și strălucirea interioară a personalității?

Chiar dacă ar exista o vârstă magică a femeii, cred că e mai relevant faptul că fiecare vârstă are magia ei. Cred că pentru orice om e important să fie el însuși, natural și autentic, și să se bucure de vârsta pe care-o are. Cum spunea o tânără poetă pe care am fotografiat-o în Africa de Sud, într-o lume atât de tumultoasă, a îmbătrâni e un privilegiu, nu o povară.

The Atlas of Beauty promovează diversitatea. Însă… există un tipar, un model abstract, al frumuseții?

Cred că există și au existat multe tipare ale frumuseții, în funcție de perioada istorică, clasa socială sau zona geografică. Doar un exemplu: în Europa multe femei se duc la plajă sau solar pentru a avea un ten mai închis. În Asia multe femei folosesc umbrele când e soare afară. Iar tratamentele de albire a pielii sunt extrem de populare.

Pentru mine frumusețea înseamnă diversitate. Înseamnă să îți asumi originile, să fii tu însăți, naturală și autentică, chiar dacă asta înseamnă să fii diferită. Până la urmă, un original e întotdeauna mai interesant decât o copie.   

Nastya, o tânără din Rusia, în fața magazinului în care face poze de buletin. Korolyov, 2016

Nastya, o tânără din Rusia, în fața magazinului în care face poze de buletin. Korolyov, 2016

Þórunn Antonía Magnúsdóttir, activistă și cântăreață din Reykjavik, Islanda.

Þórunn Antonía Magnúsdóttir, activistă și cântăreață din Reykjavik, Islanda.

Știu că te enervează tendința de a considera proiectul tău unul glossy, de fashion & beauty. Ți-ar plăcea să fii asociată mai mult cu National Geographic decât cu Vogue?

Poate la început proiectul avea o imagine puțin mai glossy, dar lucrurile au evoluat în altă direcție, stilul meu s-a schimbat mult și cred că toată lumea vede asta. Am fotografiat femei din satele Afganistanului, până pe bulevardele pustii din Coreea de Nord, iar cele mai multe chipuri din proiect n-au nimic în comun cu ce apare, de obicei, în revistele glossy.

Tânără afgană muncind la câmp. Wakhan Corridor, iulie 2015.

Tânără afgană muncind la câmp. Wakhan Corridor, iulie 2015.

Tânără din Coreea de Nord. Pyongyang, septembrie 2015.

Tânără din Coreea de Nord. Pyongyang, septembrie 2015.

În ultima vreme, The Atlas of Beauty poate fi văzut mai des pe CNN, BBC, în ziare gen The Guardian, sau reviste ca Lonely Planet Magazine, decât în publicații gen Vogue. Pe de altă parte, da, proiectul a apărut și în multe publicații glossy din întreaga lume, ceea ce mă face foarte fericită, pentru că am reușit să propun o frumusețe alternativă, chiar și în mediile care promovează de obicei un singur tipar de frumusețe.

Prin proiectul tău speri să dai și o dimensiune socială frumuseții? În sensul în care poți atrage atenția prin fotografiile tale asupra unor zone care merită sprijinite sau descoperite cultural?

Cred că The Atlas of Beauty are și o puternică componentă socială. Prin intermendiul portretelor pe care le realizez, încerc întotdeauna să prezint și problemele cu care se confruntă comunitățile pe care le vizitez. Există atâtea drame în lumea asta, atâtea lucruri întunecate, încât e de datoria noastră să schimbăm ceva, dacă avem această putere.

Refugiată kurdă împreună cu o tânără voluntară din Anglia. Idomeni, Grecia, mai 2016.

Refugiată kurdă împreună cu o tânără voluntară din Anglia. Idomeni, Grecia, mai 2016.

În India, de pildă, am observat că femeile cu tenul mai închis, de multe ori din castele considerate inferioare, nu sunt niciodată prezentate de mass media indiană ca fiind frumoase. Aceste femei, cu o putere fantastică de muncă, cu un spirit de sacrificiu incredibil, sunt adesea discriminate și marginalizate. Dorința mea a fost să le fotografiez și-apoi să adaug portretele lor în Atlasul Frumuseții, alături de portretul lui Sonam Kapoor, una dintre cele mai faimoase actrițe indiene, care are o popularitate incredibilă acolo.

Seria mea din India, unde, alături de Sonam, erau aceste femei simple despre care vorbeam, a fost preluată de toată presa importantă indiană. Pentru prima oară, femeile alea sărace, cu ten închis, care nu s-au considerat niciodată frumoase, s-au văzut alături de un idol al Indiei, într-o gramadă de publicații. Și tot pentru prima oară erau toate privite ca simboluri ale frumuseții, iar India se mândrea cu ele. Sincer, ăsta a fost unul dintre cele mai frumoase momente ale proiectului.   

Pelerină hinduistă în râul Gange, din India, aducând o ofrandă.

Pelerină hindusă în râul Gange, din India, aducând o ofrandă.

Ok, întrebarea pe care ai auzit-o de un milion de ori: ce înseamnă pentru tine frumusețea? Dar nu vreau răspunsul standard, vreau să-mi spui prin ce iurtă, pe ce vapor, când exact ai simțit că înțelegi cu adevărat ce înseamnă frumusețea?

Așa cum tot spun, pentru mine frumusețea înseamnă diversitate. Poate fi într-un chip, într-o privire, într-un gest, într-o poveste, în niște riduri, într-un defect, într-un zâmbet, oriunde există naturalețe și onestitate. După cum vezi, e greu să definesc exact frumusețea prin cuvinte. Orice aș spune, va suna puțin a clișeu. Tocmai de aceea încerc să o prezint prin imagini. 

Poți recunoaște femeile tibetane după obrajii roșii și ținutele distinse. Sichuan Province, China, septembrie 2015.

Poți recunoaște femeile tibetane după obrajii roșii și ținutele distinse. Sichuan Province, China, septembrie 2015.

Mama si fiice din Siria, într-o tabără de refugiați din Grecia. Idomeni, mai 2016.

Mamă si fiice din Siria, într-o tabără de refugiați din Grecia. Idomeni, mai 2016.

Tânara din capitala Etiopiei, Addis Abeba. Februarie 2016

Tânără din capitala Etiopiei, Addis Abeba. Februarie 2016

Mamă și fiu, pe străzile din Kathmandu, Nepal. Octombrie 2015.

Mamă și fiu, pe străzile din Kathmandu, Nepal. Octombrie 2015.

Când ai plecat prima oară în jurul lumii, acum mai bine de 3 ani, îți închipuiai că vei ajunge în direct la CNN sau la Oprah?

Nu, nici pe departe. De când mă știu am avut o problemă cu încrederea în propriile forțe. Nu-mi închipuiam că voi fi un fotograf de succes nici măcar în România, ce să mai vorbim de lumea întreagă.

Cum suporți celebritatea?

E mult spus celebritate. E drept, din ce în ce mai des, oamenii mă recunosc pe stradă, inclusiv în străinătate, și deși nu mi-a plăcut niciodată să fiu în centrul atenției, mă bucură încurajările lor. În general, iubesc să fiu în spatele camerei, nu în fața ei. Notorietatea mă stânjenește uneori, dar știu că mă ajută să promovez și să continui proiectul. Încă mă înroșesc la interviuri, încă mă bâlbâi când vorbesc în fața multor oameni, dar asta sunt eu.

De-a lungul timpului, The Atlas of Beauty m-a învățat mai degrabă să fiu umilă (nu în sens peiorativ), decât celebră. Când vrei să câștigi încrederea și deschiderea femeilor din atâtea medii, modestia e singura cale.   

Care este impactul real, zi de zi, al proiectului asupra vieții tale?

Păi, momentan, proiectul îmi ocupă aproape tot timpul. În ultimii ani viața mea s-a schimbat complet datorită lui. Și, deși n-am șefi, nu lucrez într-o echipă, nu am constrângeri exterioare, simt că am o responsabilitate mai mare ca niciodată, pentru că proiectul e văzut de milioane de oameni din lumea întreagă și chiar poate schimba vieți și mentalități. Nu mi-e deloc ușor, dar mă bucur de fiecare clipă. 

 

Care crezi că este proiectul fotografic cel mai apropiat de al tău?

Sunt mulți care îl văd aproape de “Humans of New York”. Alții îl compară cu “The Sartorialist” sau cu “Before they pass”, al lui Jimmy Nelson.

Mă onorează aceste comparații și mă bucur că un proiect din Europa de Est stă la aceeași masă cu proiecte importante din lumea occidentală. Dar cred că The Atlas of Beauty are propriul stil, propria cale, poate și pentru că s-a născut într-o altă zonă geografică.

Visezi la un album “The Atlas of Beauty”?

Da, albumul este unul dintre cele mai importante obiective ale proiectului. Fiind atât de important pentru mine, n-am vrut să mă grăbesc să-l public, preferând să adun mai multe imagini și povești din lumea întreagă. Sunt în discuții avansate cu mai multe edituri din străinătate și sper ca în toamna anului viitor să țin în mână primul album The Atlas of Beauty.

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care ți le-a adus proiectul?

Uite, mă bucur tare mult de comunitatea online pe care am format-o. Comunitatea crește incredibil zi de zi. Cumulat, pe Facebook și Instagram sunt deja mai mult de un milion de oameni, din toate colțurile lumii. La fiecare poveste pe care o postez, oamenii adaugă poveștile și gândurile lor și e incredibil să vezi cât de multe lucruri avem cu toții în comun, deși suntem atât de diferiți.

Apoi, mă bucur enorm când reușesc să schimb puțin în bine viața unei femei pe care o fotografiez.

Apropo de comunitate, în ce țară se bucură proiectul de cea mai mare popularitate?

Proiectul e popular în multe locuri. Cred că există articole despre The Atlas of Beauty în peste 100 de țări ale lumii. De fiecare dată când merg într-o țară nouă caut articole de-acolo, despre proiect, și le arăt femeilor pe care doresc să le fotografiez, pentru a fi mai credibilă. Cam în fiecare țară găsesc cel puțin 5, 6 articole. Dacă vorbim despre audiența din social media, aproape o treime din oamenii care mă urmăresc sunt din Statele Unite.    

Momente dificile sau provocări din călătoria ta?

Au fost multe momente dificile, mai ales că la început călătoream cu un buget foarte, foarte mic. Am fost aproape linșată că îndrăznesc să fotografiez femei, am avut probleme cu hoții și, nu de puține ori, m-am îmbolnăvit. Dar nu s-a întâmplat nimic grav.

La capitolul provocări, aș nota colaborarea pe care am avut-o cu cei de la Facebook. Ei m-au contactat să realizez campania dedicată Zilei Internaționale a Femeii 2016. În vreo 3 săptămâni, am schimbat 18 avioane, am călătorit în toate colțurile lumii, am luat repede și niște vize, pentru a fotografia 6 femei excepționale și pentru a le asculta poveștile. A fost nebunie curată, schimbam fusurile orare aproape în fiecare zi. Și, la final, când nici nu mai știam ce anotimp e, am vorbit despre toată aventura într-un interviu acordat celor de la Time Magazine, chiar la sediul Facebook din New York. Și, cum spuneam, mie mi-e greu la interviuri și atunci când sunt odihnită!

Cum o vezi pe Mihaela Noroc peste încă 12 ani?

Aș vrea să o văd la un alt interviu cu tine, să fim la fel de sănătoși și entuziaști, să fiu mai fluentă și să începi spunând că ne știm de 24 de ani. Dacă la interviu voi veni și cu doi copii frumoși de mână, cu atât mai bine.  


Deviză: surfing pe suprafața lucrurilor. Plăceri: vinovate. Favs: Roy Lichtenstein & The Dark Knight. 1st job: bonă la Paris. Creative Director @ 360 Revolution. Content Generator @ Brandstorming.

asemenea

  1. NEAGU MARIANA

    7 September

    S U P E R B ! … variantele infinite ale iubirii umane !

Your email address will not be published. Required fields are marked *