Manuscrise virtuale

Pe 23 ianuarie a fost Ziua Internaţională a Scrisului de mînă. Dar oare cîţi scriitori mai scriu cu pixul sau creionul?

Acum fix zece ani realizam în revista Dilemateca o anchetă dedicată scrisului de mînă şi intitulată „De ce (nu) mai scrieţi scrisori?”. Au răspuns atunci o duzină de scriitori din mai vechile generaţii, scriitori care, pe vremuri, practicaseră măcar sporadic genul epistolar. Unul dintre ei, Emil Brumaru (n. 1938), a şi publicat între timp un volum consistent de scrisori (Cerşetorul de cafea, 650 pagini, Polirom, 2012), poate cea mai frumoasă colecţie epistolară din literatura contemporană (scrise între anii 1968-1981, cele aproximativ 600 de scrisori erau adresate unor scriitori precum Lucian Raicu, Leonid Dimov, Radu Petrescu, Şerban Foarţă sau Florin Mugur), o colecţie demnă de a fi aşezată oricînd lîngă scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri, considerată unanim o capodoperă a limbii române literare (corespondenţă purtată la jumătatea secolului 19 şi, din fericire, retipărită de Humanitas în 2014). Un alt scriitor din acea anchetă – de fapt, unul dintre cei mai importanţi din ultima jumătate de secol, deşi prea puţini ştiuţi –, Radu Cosaşu (n. 1930) a publicat şi el un volum epistolar, dar imaginar (Viaţa ficţiunii după o revoluţie, Polirom, 2016), dovedind că, dincolo de valoarea olografă, prin convenţia narativă şi limbaj, genul epistolar este profund înrudit cu literatura – iată fotografia unei pagini de manuscris.

În literatura lumii, există schimburi epistolare considerate fundamentale, fie că erau bidirecţionale (precum corespondenţa dintre Lawrence Durrell şi Henry Miller, purtată între anii 1935-1980 şi tradusă şi la noi la jumătatea anilor ’90), fie că aparţineau doar unuia – precum scrisorile lui James Joyce către soţia lui Nora (adunate în volumul Dragă Nora, publicat de ART în 2013, în traducerea, minunat de explicită, a lui Bogdan-Alexandru Stănescu, a cărui pricepere în limbajul licenţios se ridică la nivelul imaginaţiei originalului); sau corespondenţa lui Franz Kafka (adunată integral în trei volume publicate de RAO, între anii 2005-2008; vezi şi fragmentul-bonus de la finalul acestui text). Anul trecut, printre jurnale şi cărţi de memorialistică româneşti, a apărut şi Haimanaua singurătate. Dialog epistolar 1979-1988 între poeţii Aurel Dumitraşcu şi Lucian Vasiliu (Muzeul Literaturii Române, colecţia „Postscriptum”), o raritate pe care simt nevoia măcar să o consemnez aici.

Revenind la ancheta din Dilemateca, nici unul dintre scriitorii invitaţi să răspundă nu mai scria scrisori de mînă. Motivele erau variate: „N-am mai scris de mult scrisori. Pentru asta îţi trebuie un anumit răgaz, pe care foarte puţini îl mai au în zilele noastre, iar eu nu fac excepţie”, „Nu mai scriu scrisori pentru că mă dor degetele apăsînd pe creion, pentru că lumea e rea, pentru că între minte şi tastatură există o scînteie electrică, pentru că lumea virtuală a e-mailului e bună” sau „Cum să suporţi gîndul că ceea ce scrii acum ajunge la destinatar într-un viitor care nu mai are nici o legătură cu tine? Plus că sînt un om grăbit.” O scriitoare povestea cum a trecut de la scrisul de mînă la bătutul în clapele maşinii de scris: „Zgomotul şi răceala clapelor mă îndepărtau de căldura filei, nu vedeam literele ivite sub mînă, rotunjite… Ei bine, mult mai tîrziu, cînd a apărut un laptop în casă, toate astea au rămas amintiri. Convertirea a fost fulgerătoare şi definitivă. Tot ce se poate face şi desface cu textul mi se pare extraordinar (miraculosul undo!). Aşadar, nu mai scriu decît la computer.” Lipsa exerciţiului scrierii de mînă a blocat-o pe o autoare căreia i s-a cerut, la un moment dat, un paragraf olograf: „M-am simţit nătîngă, neputincioasă. Mîna mi-e ca paralizată, unele litere nu-mi mai ies deloc. Nu-mi venea să cred! Cred că, din păcate, manuscrisul se află în moarte lentă.”

Căci, de fapt, nu despre scrisori voiam să scriu aici, ci despre dispariţia manuscrisului. Puteţi merge la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti (str. Nicolae Creţulescu nr. 8, în spatele Bisericii Albe) să vedeţi nenumărate manuscrise ale scriitorilor clasici şi moderni sau puteţi urmări pe Instagram contul Muzeului Literaturii din Iaşi pentru fotografii vechi cu scriitori; dar cert e că manuscrisele scriitorilor noilor generaţii nu vor mai putea fi arhivate tocmai din lipsa lor. Cel puţin nu manuscrisele de proză. Căci dacă poeţii mai scriu poeme de mînă prin agende şi caiete, cine mai scrie de mînă un roman întreg? În afară de Mircea Cărtărescu, ale cărui manuscrise sînt inuman de curate. Iată o pagină de manuscris din Solenoid, fotografiată de Cato Lein.

M-am gîndit la toate astea citind despre noul device numit reMarkable, „the paper tablet”, care înlocuieşte agendele şi documentele de hîrtie: practic, scrii cu pixul peste pixeli, rezultînd un manuscris virtual. Încă nu ştiu ce părere să am despre el: de ce ai scrie pe ecran cu pixul în loc să tastezi direct un fişier electronic? Ce avantaj are ecranul pe care scrii cu mîna în faţa paginii de hîrtie, exceptînd, probabil, durata de viaţă mai lungă decît celuloza a e-maginii olografe? Dar, cine ştie, în viitor muzeele literare vor fi arhive virtuale.

Bonus: „Stimată domnişoară, scuzaţi-mă că nu vă scriu la maşină, însă am atît de îngrozitor de multe să vă scriu: maşina de scris este afară, pe coridor, iar, pe deasupra, scrisoarea aceasta mi se pare atît de urgentă; de asemenea, astăzi, la noi, în Boemia, e sărbătoare…; la maşina de scris nici nu scriu atît de repede; e şi vreme frumoasă, cald, fereastra e deschisă (ferestrele mele sînt întotdeauna deschise); am şi venit, ceea ce nu mi s-a mai întîmplat de demult, cîntînd la birou, iar dacă n-aş fi venit să iau scrisoarea dumneavoastră, nici n-aş şti în realitate de ce ar fi trebuit să fi venit astăzi, în zi de sărbătoare, aici…” – Franz Kafka într-o scrisoare către Felice.


Scriitor, traducător şi cronicar literar. A publicat cărţi de travel, proză scurtă şi poezie. Modereză o emisiune săptămînală la Urban Sunsets şi ţine cursuri de creative writing.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *