Lacustre cambodgiene

Oricât de mult te străduiești să eviți turismul de masă, să fentezi traseul bătătorit și să descoperi locuri autentice, sunt totuși obiective turistice clasice pe care n-are sens să le ocolești. E păcat să nu dai o tură pe acolo, chiar dacă știi dinainte că va fi supra-aglomerat.

Așa că, dacă ajungi în Cambodgia, te sfătuiesc să nu ratezi „vedeta” Angkor Wat, cel mai mare complex de temple din lume, să bifezi capitala, Phnom Penh, împreună cu închisoarea S 21, transformată ulterior în Muzeul Genocidului și, dacă mai ești în stare, sângeroasele Killing Fields. Mulți, printre care mă număr și eu, își păstrează pentru final câteva zile de relaxare pe coastă, în Sihanoukville, dar nu înainte de a da o tură prin satele plutitoare de pe lacul Tonle Sap. Iată la ce te poți aștepta de la această escapadă lacustră…

Pentru că îmi făcusem temele înainte, iar satele plutitoare din Cambodgia se aflau pe lista mea de priorități, am avut grijă ca aparatul foto să fie 100% încărcat. Ba mai mult, am luat chiar o baterie în plus, înainte să mă aventurez spre lacul Tonle Sap. Am uitat însă de lucruri vitale, în condițiile respective, precum cizmele din cauciuc (pe care totuși le poți închiria pentru trei dolari) sau pelerina pentru ploaie, pentru care scoți din buzunar alți 4-5 dolari (în Cambodgia, dolarul este acceptat peste tot).

Aflat la doar 20 de kilometri sud de Siem Reap, Lacul Tonle Sap (tradus „Lacul cu Apă Proaspătă) și-a dobândit faima datorită satelor plutitoare. În timpul sezonului uscat, rîul cu același nume se varsă în râul Mekong, în vreme ce, în sezonul ploios, în timpul musonului, își schimbă direcția și se formează un lac imens, care inundă tot ce e în jur. De aceea, toate casele sunt cocoțate pe niște piloni înalți de zece metri, adică puțin peste nivelul maxim al apelor, din timpul musonului. În această regiune trăiesc aproximativ un milion de suflete, majoritatea fiind pescari sau agricultori.

Drumul până la acest lac este unul pe care n-am să-l uit prea ușor. Se ajunge doar cu tuk-tuk-ul (tradiționala motoretă cu trei roți, care funcționează pe post de taxi). Automobilul meu avea un stăpân fan Batman (foto), iar la fiecare groapă peste care treceam eram ferm convinsă că vehiculul s-a rupt în două, iar eu urmează să fiu transportată cu targa, imobilizată, spre cel mai apropiat spital. Tuk-Tuk-ul s-a comportat însă exemplar – a făcut slalom printre găini și pisici, a trecut prin dreptul unei ferme de crocodili și, după 40 de minute, s-a împotmolit, elegant, la destinație. Când am coborât în noroi, chiar nu mai conta: eram deja plină, din cap până în picioare, cu pământ roșu și aveam gura năclăită de praf. M-am uitat în jur și, cu toate că lacul era maroniu-verzui și mirositor, iar pe alocuri accesorizat cu câte un pește mort, cu burta în sus, avea farmecul său aparte, ceea ce m-a binedispus. Desigur, asta doar pentru câteva secunde, pentru că pe lac traficul era intens și se circula în și din toate direcțiile, într-un haos cumva organizat.

Spre norocul meu, am avut nevoie de doar 30 de minute să putem ieși din debarcadarul îngust, unde era un fel de concurs ad-hoc al barcagiilor. Care să iasă primul – părea să fie miza! Al meu s-a situat cam pe locul al treilea. Peisajul din jur era orice, numai pitoresc nu, bărcile se loveau una de cealaltă și totul îmi aducea amintele de știrile de la televizor, cu satele inundate prin Moldova. Barca pe care mă aflam avea scris cu vopsea roșie „Eco-boat” și s-a împotmolit de nenumărate ori, iar când totuși a pornit a scos un fum gros și negru, de nu te mai vedeai călător cu turist. Nimic ciudat, dacă nu am vorbi despre un loc care a fost declarat Rezervație a Biosferei de către UNESCO.

Ce m-a izbit însă din plin a fost simplitatea, dar mai ales seninătatea, cu care își duceau existența oamenii care locuiau acolo. Departe de haosul orașului, pe râu viața se scurgea simplu și modest, în vreme ce localnicii își vedeau de treburile lor, ignorând total turiștii. Unii se rugau la templu, cei mici mergeau la școală, iar cei mai nenorocoși făceau o vizită, de nevoie, la spital. O rutină care mă cuprindea încet și pe mine, cu toate că nu m-aș imagina trăind vreodată acolo, în clădiri pe jumătate îngropate în apă, cu umezeală în oase, fotografiată de niște străini.

Copiii ne făceau cu mâna, curioși și gata să comunice dacă aveau șansa, cu un manual de limba engleză în mânuțe, dar, când am vrut să le vorbesc, interacțiunea a fost brusc curmată de o șalupă care mi-a trecut prin față, împroșcându-mă din cap până în picioare cu lichidul verzui-maroniu.

Am trecut pe lângă o pădure de mangrove, pe lângă un restaurant pentru turiști, iar după aproape două ore ne-am întors la debarcader, dacă îl pot numi așa. Între timp, aglomerația crescuse, toți insistau să ajungă cât mai repede acasă, așa că a trebuit să cobor prin lateral, făcând echilibristică pe o bucată de lemn și rugându-mă să nu cad în apa nămoloasă.

În total, escapada lacustră m-a ușurat de 40 de dolari (transport tuk-tuk, transport barcă și taxa de intrare) și mi-a lăsat un gust dulce-amar de nămol și intrebarea obsedantă: cum o fi să te trezești în fiecare dimineață înconjurat de ape? În Cambodgia, cam ca în toate țările sărace din sud-estul Asiei (exceptând Singapore, Brunei și Malaezia), peisajele frumoase sunt puse în umbră de țepele care se ivesc la tot pasul – absolut orice aspect al vieții turistice constituie un motiv pentru a scoate niște bani în plus de la tine. Dar, dacă iei în calcul faptul că turismul pune umărul la redresarea țării din haosul în care a aruncat-o Pol Pot acum 40 de ani, nu-ți pare deloc rău pentru banii cheltuiți. Iar dacă ești atins de wanderlust, cu siguranță ai mai trecut prin asta și nu-ți va diminua cu nimic dorul de ducă, dornic să bifezi următoarea aventură – cu cât mai repede, cu atât mai bine.


Part-time călătoare, part-time turistă & full time iubitoare de filme dubioase. Povești din cele aproape 50 de țări vizitate, adică nici 50% din ce și-ar dori să vadă, se află pe Triptil.ro, iar partea întunecată se reflectă pe Horrorum.ro.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *