Citești...

Jozef van Wissem, SQÜRL şi vampirii Adam şi Eve

Jozef van Wissem, SQÜRL şi vampirii Adam şi Eve

Ȋn filmele lui Jim Jarmusch, soundtrack-ul a stârnit ȋntotdeauna un interes aparte. De la John Lurie, Tom Waits şi Neil Young până la rapper-ul RZA şi ethio-jazzistul Mulatu Astatke, Jarmusch ajunge, după debutul din 1980 cu Permanent Vacation, să scrie din nou muzică pentru propriul film odată cu romance horror-ul din 2013, Only Lovers Left Alive.

Debutul filmului este o operă de artă audio-vizuală ȋn sine. După chitara astrală aşezată peste titlurile roşiatice ȋn atmosfera unui ecran dominat de negru, cu stele albe, punctiforme, rotindu-se uşor ȋn sensul acelor de ceasornic, se porneşte un sound frust datorat unei variante SQÜRL a piesei „Funnel of Love”, cu Wanda Jackson şi, pe alocuri, Madeline Follin de la Cults. Stelele rotitoare desenează brusc contururi concentrice care ne teleportează deasupra vinilului de pe gramofon de unde se aude melodia. Păstrând unghiul vertical de filmare şi sensul de rotaţie, camera de luat vederi se ȋnşurubează descoperind ȋn paralel cele două personaje dorminde: Eve (Tilda Swinton), ȋntr-un caftan negru cu broderie aurie, abandonată printre cărţi ȋntr-o dezordine atrăgătoare, şi Adam (Tom Hiddleston), cu o lăută ȋn braţe şi ȋn mijlocul unui talmeş-balmeş similar alcătuit de data asta din discuri, piese electrice, cabluri, kituri şi aparatură muzicală.

Ȋntr-o lume postmodernă pustie semantic, căutarea de sensuri noi a celor doi vampiri, ale căror nume trimit către cuplul primordial din Geneză, este ȋmbibată până la refuz de muzică atât din exteriorul, cât şi din interiorul poveştii. SQÜRL şi Jozef van Wissem o oferă exclusiv pe cea din prima categorie, ȋnsă rock-ul progresiv al formaţiei lui Jarmusch apare şi ȋn contexte diegetice sub forma unor compoziţii ale personajului jucat de Tom Hiddleston. Completând sound-ul industrial-psihedelic al trio-ului Jarmusch, Carter Logan, Shane Stoneback care semnalează atrmosfera searbădului Detroit, unde trăieşte Adam, lăuta lui van Wissem trasează proiecţia interioară a acestui spaţiu depresiv, resimţită ca deziluzie şi gânduri sinucigaşe. Combinaţia van Wissem & SQÜRL este dominanta. După ce mai ȋntâi aduce sunetul Tangerului lui Eve, oferă, apoi, o dublă Sola Gratia incandescentă, festinul băutului de sânge (ȋntr-un montaj tri-paralel care-l include şi pe Marlowe al lui John Hurt) şi reunirea lui Adam cu Eve, pentru ca ȋn final să semene confuzie şi agitaţie pe măsură ce existenţa seculară a vampirilor este pusă ȋn pericol.

Muzica din filmul lui Blake Edwards din 1961, Breakfast at Tiffany’s, reprezintă una dintre cele mai timpurii exemplificări ale stilului modern hollywoodian şi va fi, astăzi de la 15, subiectul pus ȋn discuţie de Soundtrack Boulevard #24.


Jurnalist şi profesor, autor de articole şi cărţi despre filosofie, media şi cinema. Realizator al emisiunii Soundtrack Boulevard, prin care propune analize şi comentarii în legătură cu diversele configuraţii ale tandemului muzică-imagine şi efectele acestora asupra spectatorului de film.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *