Citești...

Gopo 2018. Un palmares interesant

Gopo 2018. Un palmares interesant

A douăsprezecea ediție a Premiilor Gopo a clarificat nu doar câștigătorii, ci și direcția pe care votanții din industrie ar vrea să o dea cinematografiei naționale.

Cu discursuri omagiale și texte politice, Gala din acest an a lăsat în urmă câteva surprize și multe certitudini. Cei aproximativ 500 de profesioniști ai cinematografiei, votanți pentru trofeele-omuleț, au o agendă clară și din fericire preferințele se află mai aproape de gusturile publicului decât ar fi de așteptat. Marele câștigător a fost Un pas în urma serafimilor, care a totalizat nouă premii: Tânără speranță (Ștefan Iancu), Debut, Regie, Scenariu (toate pentru Daniel Sandu), Cel mai bun film (Ada Solomon), actor principal (Vlad Ivanov), actor secundar (Ali Amir) și două premii pentru Imagine (Trofeul Gopo și Premiul RSC, ambele adjudecate de George Dăscălescu).

Dacă triumful lui Daniel Sandu și sprijinul pentru actorii tineri din Serafimi sunt indiscutabile, ce-a mai rămas de premiat? Planeta Petrila (regia: Andrei Dăscălescu) și-a adjudecat premiul pentru documentar, în detrimentul favoritelor criticii, care se dovedise extatică apropo de Țara moartă și Ouăle lui Tarzan. Criticii de film au fost singurii dintre cineaști care au votat la categoria cel mai bun film străin, unde a cîștigat Despre trup și suflet, povestea de amor maghiară distribuită de Bad Unicorn.

Considerate o bună parte din anul 2017 favorite certe pentru marile trofee, atât 6,9 pe scara Richter (regia: Nae Caranfil), cât și Ana, mon amour (regia: Cătălin Netzer) au fost premiate pentru categorii „mai tehnice”. Muzicalul cu cutremur al lui Caranfil a câștigat cinci statuete (Muzică originală, Sunet, Costume, Machiaj, Decoruri), iar povestea de dragoste din Ana, mon amour i-a adus un trofeu Dianei Cavaliotti pentru rolul titular și unul Danei Bunescu, pentru montaj.

Fotografie: Vlad Catană.

Diana Spătărescu și-a adjudecat trofeul de Cea mai bună actriță în rol secundar, pentru rolul din Fixeur (regia: Adrian Sitaru). Cel mai bun scurtmetraj a fost considerat Scris/Nescris (regia: Adrian Silișteanu). Marele învins al serii este Breaking News (regia: Iulia Rugină), care nu a fructificat niciuna dintre cele șase nominalizări.

Premiile acordate „de public” au fost, ca în fiecare an, două: unul pentru cei mai mulți spectatori (Octav) și unul pentru cele mai mari încasări (Ghinionistul). Ce n-a fost la fel ca la edițiile precedente ale Galei Gopo au fost textele, discursurile și glumițele politice. Dincolo de eternele conflicte cu finanțările CNC, anul acesta, politic vorbind, a mirosit puternic a #rezist pe scena TNB. Un angajament politic care aduce, în mod paradoxal, mai mult cu virtue signaling californian decât cu cablarea la realitățile concrete dâmbovițene. Anecdotic vorbind, o încheiere abruptă a transmisiunii live TVR 2 fix în mijlocul oratoriei revoltate a Adei Solomon a servit ca subiect de teorii consiraționiste și victimizare dintr-o parte predispusă la așa ceva a publicului.

Tot anecdotic, formularea „Daniel Sandu a luat tot” rezumă cel mai bine esențialul acestei ediții. Un esențial îmbucurător nu doar pentru echipa filmului și fani, dar și pentru o cinematografie care pare că începe, finalmente, să schimbe macazul dinspre rețetele, ciorbele și apartamentele de bloc ale Noului Val spre un gen de cinema accesibil publicului, cu conflicte și rezoluții clare. Fix genul de cinema relaxat, dar capabil de pus probleme grele, la care au excelat Nae Caranfil și Cristian Nemescu.

Fotografie principală: Ștefan Iancu fotografiat de Sorin Florea.


Critic de film. Cinefil de profesie, comunicator audio-video cu patalama UNATC. Da, este „ăla cu licența în horror”.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *