Citești...

(Filme #readuselaviață) Gilbert Taylor: Un maestru...

(Filme #readuselaviață) Gilbert Taylor: Un maestru al suspansului vizual

Se întîmplă destul de des ca un director de imagine să nu primească creditul pe care îl merită în realizarea unui film – mai ales cînd acel film rezidă în imagine, implicit în munca pe care el a depus-o în sprijinul viziunii regizorale.

Meritele merg de obicei către regizor, însă de multe ori un film își găsește întreaga forță vizuală exclusiv prin aportul directorului de imagine. În acest sens, un caz celebru este filmul lui Roman Polanski, Repulsion (1965). Imaginea este semnată de britanicul Gilbert Taylor. În Repulsion (fotografie principală), primul film al lui Polanski în limba engleză, Carol Ledoux (Catherine Deneuve), o tînără manechiuristă belgiană, trăiește cu sora ei în Londra. Carol dezvoltă treptat angoase și panici sexuale, îndată ce sora ei pleacă în vacanță împreună cu iubitul. Rămasă singură în apartament, Carol devine încet, dar sigur, o reprezentare a izolarii și claustofobiei feminine – totul într-un tur de forță al unui coșmar individual. Deneuve e magnifică în rolul lui Carol, cu ticurile ei nervoase și cu un limbaj corporal bizar (actrița avea doar 22 de ani pe-atunci), iar filmul este considerat și astăzi unul dintre cele mai mari horroruri psihologice făcute vreodată.

Frenzy (1972), regia: Alfred Hitchcock.

Totuși, de întreaga stare de neliniște propagată de acest film alb-negru este responsabilă imaginea lui Taylor. Strategiile vizuale care includ, de pildă, focalizari în profunzime prin utilizarea lentilelor de unghi larg pe gros-planul actriței – altminteri, stările de spirit ale personajului care îmbină coșmărescul și realitatea cotidiană – au venit din partea lui Taylor, în ciuda unei viziuni ușor diferite pe care o avea Polanski inițial. Chiar și cu divergențelor pe care le-au avut pe platou, cei doi vor mai lucra împreună la Cul-de-sac (lansat în acelasi an cu Repulsion, 1965) și la The Tragedy of Macbeth – prin care Taylor demonstrează că poate crea atmosferă morbida și amenințătoare și într-un film color. Un alt exemplu al măiestriei sale se poate vedea și în comedia neagră Frenzy, din 1972, cu care Hitchcock, după cum spunea, a fost foarte mîndru să lucreze cu deja celebrul, pe-atunci, director de imagine. De fapt, tușa hitchocokiană pusă la bataie de imaginea din Repulsion l-a făcut pe maestrul suspansului să-i bată la ușă.

Gilbert Taylor a semnat imaginea în peste 70 de filme (de durate și facturi diferite, filme alb-negru sau color, conoscute sau mai puțin cunoscute de publicul larg), a ramas un „coșmar acceptat” al cineaștilor cu care a lucrat și un perfecționist dependent de muncă. Însă vîrful de lance al muncii lui găsesc că se află în capodopera Repulsion. Mă număr printre cei care consideră că bîntuitoarele cadre strînse, aproape expresioniste, nu ar fi avut același efect fară aportul acestui adevărat maestru al suspansului vizual în mediul cinemaului alb-negru.


Critic de film și un iremediabil cat lover. A scris pentru Moftul Român, Liternet.ro, Film Sense, Observator Cultural, Revista Cultura și altele. A fost selecționer al programului lunar „Sâmbăta Groazei” din cadrul programului Cinematecii Române. În prezent, scrie la Horrorum.ro și Cinemap.ro. De asemenea, e „doctor” în Horror.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *