Citești...

Georgiana Ciceo: „Nu-mi plac blazarea, comoditatea...

Georgiana Ciceo: „Nu-mi plac blazarea, comoditatea și lipsa de responsabilitate”

De ZAIN – Design Expressions, festival de design de la Cluj, sigur ai auzit până acum, chiar dacă nu ești din zonă. În caz negativ, am rugat-o pe Georgiana Ciceo să ne spună care e treaba cu el și cu designul, în general. Georgiana este arhitect, designer și co-fondator al festivalului, dar și fondator monom, un brand românesc de bijuterie minimalistă.

Ce te-a făcut să începi ideea unui festival dedicat designului la Cluj?

Ideea a apărut în 2014, când am terminat Facultatea de Arhitectură din Cluj, împreună cu câțiva prieteni alături de care organizam de pe băncile școlii Zilele Arhitecturii. Ne-am dat seama de lacunele pe partea de design și mai ales expunerea lui în România. Știam de Romanian Design Week la București și cam atât. Cunoșteam pe vremea aia puțini designeri români, știam de ei în mare, dar nu prea aveam unde să îi vedem și tot căutând și urmărind am descoperit că sunt foarte mulți oameni cu proiecte faine, dar că nu există o comunitate unde ei ar putea interacționa – între ei, cu publicul, cu producătorii… Așa că ne-am decis să facem noi ceva în direcția asta.

Privind în urmă, cum găsești că s-au așternut lucrurile?

Hm… M-am decis să fac arhitectură undeva pe la 14 ani și am dat admiterea la Liceul de Arte, pentru clasa de arhitectură și design. Patru ani mai târziu, după ce am intrat la Facultatea de Arhitectură, cineva se amuza de marea mea mândrie de a fi fost admisă și îmi recomanda să keep my eyes open și să caut cât mai multe prilejuri de a crește. Un alt prieten îmi recomanda să mă implic în cât mai multe activități în timpul facultății și de acolo toate s-au legat. În facultate mi-am cunoscut colegii cu care am pornit ZAIN și toate celelalte proiecte pe care le fac acum, câțiva ani mai târziu m-am decis să dau curs gândurilor cu designul de bijuterie și here we are.

ZAIN 2017 cum a fost?

A primi un feedback tare bun. A fost clar cea mai reușită ediție de până acum, cum era probabil firesc. Se simte din ce în ce mai tare că ZAIN a coagulat o comunitate, mai ales prin evenimentele conexe, care devin din ce în ce mai numeroase cu fiecare an.

Când faceți curatorie de proiecte, cum faceți? Ce-i trebuie unui proiect să facă parte din expoziție?

Selecția o face un board creativ. De la a doua ediție avem opt curatori care fac selecția după ce se opresc înscrierile.

Ce a fost diferit față de anii trecuți? Aveți deja un plan pentru anul viitor?

Conceptul expoziției și abordarea ei au fost diferite: nu am mai împărțit designul pe categorii (design de obiect, design grafic, design de accesorii etc), ci am împărțit obiectele în funcție de stările pe care ni le generau și am încercat să realizăm o amenajare care să le scoată în evidență.

Câteva gânduri, impresii, poate reclamații despre zona de design de la Cluj, din România și din lume, în general…

Îmi plac produsele bine gândite și bine făcute. Nu-mi plac blazarea, comoditatea și lipsa de responsabilitate.

Când nu faci ZAIN, ești arhitect, dar și designer de bijuterii. Arhitectura și bijuteria se influențează una pe cealaltă?

Când nu fac ZAIN, mă ocup fie de proiecte de arhitectură și design interior, fie, de un an de zile, de monom, brandul de bijuterie pe care l-am creat. E foarte multă arhitectură în monom și cred că se vede asta. Îmi place să spun că piesele monom sunt „arhitecturi de purtat”.

Care-i procesul creativ atunci când lucrezi pentru o colecție nouă?

Depinde de fiecare colecție. Cele mai multe au pornit de la forme geometrice simple, reinterpretate (sau chiar preluate per se). Altele, precum Fragile sau Imperfect au pornit de la un concept și au prins formă pe parcurs. De cele mai multe ori, apare ideea, apoi urmează schițe, desene, uneori machete și, ulterior, prototipuri care se modifică până la forma finală. Lucrez de cele mai multe ori cu argint, foarte rar cu cupru, și, în funcție de piesă, de model, de stylingul imaginat, optez pentru placarea pieselor cu aur sau oxidarea lor.

De obicei, ai o direcție anume atunci când experimentezi o bijuterie sau este vorba mai mult despre instinct?

Aș zice că merg pe o direcție anume. Reușesc destul de bine să îmi imaginez piesele în detaliu înainte de realizarea lor, de cele mai multe ori le și desenez înainte, așa că „rafinarea” de după prototipare e mai mult un fine tuning.

La ce spui frumos când spui?

E frumos ce-mi place mie. Glumesc. Găsesc a fi frumos tot ce îmi face plăcere să privesc, să ascult, să înțeleg. Nu văd cuvântul „frumos” eminamente estetic, însă cu siguranță e, prin excelență, subiectiv.


Nature lover, local design ambassador. În momentul de față, pasionată de cultura japoneză, de la muzică la ceramică și papetărie. Evită obsesiile și posesiile.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *