Citești...

(Filme #readuselaviață) The Thing: Apogeul terorii...

(Filme #readuselaviață) The Thing: Apogeul terorii

Istoria horrorului SF e lungă și, ca majoritatea genurilor care există bine mersi și astăzi, a avut perioade bune și mai puțin bune.

Desfășurată în contexte politice zbuciumate, a căpătat valențe și de film politic (The Village of the Damned, 1960, și Invasion of the Body Snatchers, 1956), a făcut subiectul coșmarurilor care vin prin intermediul cablului TV (Videodrome, 1983), a stat la baza unei vaste tehnologii a unei echipe de exploratori din spațiu (Alien, 1979) și a consacrat subgenul cu oameni de știință nebuni (The Invisible Man, 1933, The Devil Commands, 1941 și The Fly, 1986 – sînt doar cîteva dintre zecile de asemenea exemple).

Astfel, horrorul SF, unul dintre cele mai importante și longevive amestecuri de genuri, fie că ne-a concentrat atenția asupra tehnologiei înconjurătoare (mai mult sau mai puțin ficțională), fie că s-a folosit de ea pentru a crea monștri înfricoșători sau pentru a servi drept pretext întru evidențierea paranoiei socio-politice din cadrul unor vremuri specifice, ajunge la o concluzie care continuă să ne înspăimînte: creaturile extraterestre și hidoșeniile de tot felul create în laboratoare evoluează mai repede decît noi și sînt pregătite să preia controlul. Însă nu toate filmele din categoria asta au trecut testul timpului. Multe au fost copleșite de vreme, iar altele au constituit doar fundația pe care s-au ridicat alte filme mult mai importante. Desigur, există și filme care au îmbătrînit frumos, multe dintre ele au rămas nealterate de trecerea timpului, sînt la fel de puternice și terifiante ca în data lansării lor pe ecrane. Unul dintre ele este și filmul lui John Carpenter, The Thing, din 1982.

Inițial, a fost ecranizat după după nuvela lui John W. Campbell, Who Goes There?, de de către Howard Hawks în 1951, cu titlul The Thing From Another World, în care niște oameni de știință descoperă o navă extraterestră imensă, îngropată parțial în zăpada ținutului arctic. Filmul lui Hawks tratează cu această ocazie și un subiect politic delicat la acea vreme: Alaska încerca din răsputeri să devină cel de-al 49-lea stat american. Varianta lui Carpenter e foarte diferită. El evită forma limitării la acțiunile personajului central, preferînd ca panica și teroarea propagate de creatura extraterestră să cuprindă întreg grupul de cercetători. Astfel, asaltați de această formă de viață violentă care se poate insinua în trupurile lor, grupul devine tot mai paranoic, pe măsură ce realizează că pericolul trebuie să rămînă în spațiul lor închis, altfel riscînd să infecteze întreaga planetă. Manifestarea fizică a creaturii în interiorul panicii cercetătorilor e cel puțin copleșitoare. Monstrul a fost creat de maestrul efectelor speciale Rob Bottin – cunoscut pentru crearea înfățișărilor multiple la care este supusă o creatură nepămînteană într-un singur film.

The Thing este de o frumusețe suprarealistă rară. Fascinantele cadre largi cu imense întinderi de zăpadă și felul grotesc în care monstrul extraterestru capătă forme din ce în ce mai înfricoșătoare fac din filmul lui Carpenter un amestec vizual deosebit de rafinat. În plus, rămîne unul dintre cele mai stilizate, violente, ncruțătoare și importante filme care tratează tema invaziei corporale. The Thing nu-ți lasă mintea nici măcar o clipă să-ți fugă în altă parte, chiar și la revizionări. E pur și simplu teroare la apogeu, susținută pertinent și de muzica lui Ennio Morricone.

O mișcare interesantă s-a produs în 2011, cu un film omonim. Acțiunea lui se desfășoară cu cîteva zile înainte de evenimentele din filmul lui Carpenter. E un prequel care manifestă o deosebită rigoare vizavi de detaliile de ordin scenaristic care stau la baza acțiunilor întreprinse de personajele din 1982. Altfel spus, pregătește atent terenul coșmăresc prin care va trece Kurt Russell și ceilalți membri ai echipei. Tabăra norvegiană se confruntă cu aceleași probleme cărora vor încerca să le facă față și tabăra americană. Filmul mai găsește și inspirația să se închidă cu secvența cu care se deschide cel al lui Carpenter.


Critic de film și un iremediabil cat lover. A scris pentru Moftul Român, Liternet.ro, Film Sense, Observator Cultural, Revista Cultura și altele. A fost selecționer al programului lunar „Sâmbăta Groazei” din cadrul programului Cinematecii Române. În prezent, scrie la Horrorum.ro și Cinemap.ro. De asemenea, e „doctor” în Horror.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *