Citești...

(Filme #readuselaviață) Night of the Living Dead: ...

(Filme #readuselaviață) Night of the Living Dead: Un film uriaș

Filmul despre care, în 1968, George A. Romero spunea amuzat că a aflat că este unul cu zombi din revista Cahiers du Cinéma se apropie, rapid și sigur, de vîrsta de 50 de ani.

Moștenirea pe care Night of the Living Dead a lăsat-o în urmă este uriașă. Însă recenta moarte a lui Romero a încins cîteva spirite care au contestat lipsa drepturilor de autor ale acestui iconic film. Istoria din spatele lui e simplă, dar și complicată. Pe scurt, filmul a devenit domeniu public dintr-un accident întortocheat, produs aproape imediat după lansare. A existat la mijloc o confuzie ridicolă cu un alt film (aici lucrurile devin super-întortocheate) de care se fac vinovați producătorii lui Night of the Living Dead, Karl Hardman și Russell Streiner. Vina nu a fost niciodată a creatorilor filmului (așa cum se sugerează pe alocuri), adică a lui Romero și a co-scenaristului John A. Russo. Așadar, filmul a fost dintotdeauna domeniu public și nu prea se mai poate face nimic în sensul ăsta. Acesta este motivul pentru care Night of the Living Dead a fost (și se pare că va și rămîne) proiectat în cadre oficial-festivaliere (dar nu numai) fără a se plăti nicio taxă pentru drepturile de autor.

Însă extraordinara vizibilitate pe care a avut-o nu se datorează lipsei drepturilor de autor. A devenit cel mai influent film horror din toate timpurile din alte motive. A apărut într-o vreme în care cinemaul de gen era dominat de horrorul gotic – altminteri destul de demodat în acea perioadă. În același timp, filmul lui Romero ancora în contemporaneitate probleme care măcinau societatea americană în anii ’60 – începînd cu tulburări sociale, trecînd prin problema rasismului și terminînd cu zdrobirea oricărei forme a valorilor tradiționale din interiorul familiei.

În plus, moștenirea pe care a lăsat-o în urmă este copleșitoare. Absolut orice film cu zombi, realizat deja sau pe cale de a fi realizat, îi datorează existența, direct sau indirect, acestei neîndoioase capodopere. Prin filmul ăsta, Romero nu a venit doar cu o alternativă durabilă la un tip de horror care semnaliza vădită oboseală. Practic, a inventat un gen, la fel cum a inventat și o narațiune devenită clasică în sfera filmelor cu zombi. Indiscutabil, Romero este întemeietorul zombiului modern. Fără filmul lui, probabil că hoardele de nemorți lenți și iraționali, grupați haotic, cu care sîntem atît de familiarizați astăzi, nici nu ar fi existat. Dacă sîntem de acord că ștampila capodoperei trebuie pusă, în primul rînd, pe filmele care au avut o influență majoră în cinemaul care le-a urmat, poate că Night of the Living Dead, acest claustrofobic cult în alb-negru (și una dintre cele mai pertinente reprezentări cinematografice moderne în care binele nu triumfă), ar trebui să fie primul pe această ipotetică listă. Cît despre faptul că Romero a fost primul care și-a dat seama că zombii trebuie împușcați în cap pentru a fi definitiv anihilați nici n-o să mai vorbesc.


Critic de film și un iremediabil cat lover. A scris pentru Moftul Român, Liternet.ro, Film Sense, Observator Cultural, Revista Cultura și altele. A fost selecționer al programului lunar „Sâmbăta Groazei” din cadrul programului Cinematecii Române. În prezent, scrie la Horrorum.ro și Cinemap.ro. De asemenea, e „doctor” în Horror.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *