Citești...

Far away. 7 faruri de pe cinci continente

Far away. 7 faruri de pe cinci continente

Am făcut o pasiune pentru faruri încă dinainte să văd unul în beton și oțel. Nu există loc cu ieșire spre ocean pe care să-l calc în picioare fără să mă interesez înainte dacă are vreun far frecventabil. Am revizitat toate farurile bifate și am pus degetul pe șapte în care, dacă aș putea, m-aș muta de mâine.

Les Eclaireurs, Argentina

În cel mai sudic punct al hărții, foarte aproape de Ushuaia, sau Țara de Foc, pe o stâncă izolată de pe canalul Beagle, tronează Les Eclaireurs, farul care stă la loc de cinste în galeria colecției mele. E acel dream come true, pentru că nici prin gând nu-mi trecea să ajung vreodată până la capătul lumii. Les Eclaireurs are 11 metri de cărămidă vopsită în alb și roșu și este adesea confundat cu „farul de la capătul lumii” din romanul lui Jules Verne. Cu toate că aici doar pinguinii au voie să-i țină companie, farul este totuși funcțional, acționat de la distanță. Îl poți fotografia în toata splendoarea doar de pe apă, mai exact dacă faci o excursie cu feribotul.

Farul Ras Nungwi, Zanzibar

Cu toate că e localizat într-un peisaj de 1001 de nopți, pe insula mirodeniilor din Africa, farul din Zanzibar nu-ți va stârni vreo pasiune incontrolabilă, dar pentru mine are o importanță specială, pentru că am trait o poveste cu ceva emoții. Eșuasem de-abia de o oră pe plaja Ras Nungwi și deja observasem în depărtare un far căruia cu greu îi conturam silueta. Hipnotizată de acestă lumină de la capătul Africii, am uitat complet de lecțiile de geografie despre flux și reflux și m-am avântat spre ceea ce aveam să aflu că ar fi cel mai vechi far din Zanzibar. Mi-a luat vreo oră să ajung până la el și încă trei minute să urc pe dealul înverzit, de unde i-am făcut poze din toate unghiurile. La întoarcere, nivelul apei crescuse atât de mult încât a trebuit să merg prin apa care-mi trecea de brâu, cu geanta în cap, până la căbănuța mea de pe plajă. Mi-a luat vreo trei ore și jumătate, dar nu regret nicio secundă.

Byron Bay, Australia

Din cel mai sudic punct de pe hartă, amintirile mă teleportează în cel mai estic loc din Australia, unde se află altă piesă de colecție. Pentru a putea atinge piatra lucioasă a farului Cape Byron Bay, aflat într-un orășel de coastă din New South Wales, a trebuit să urc vreo 120 de trepte, dar nu mă plâng deloc. Cocoțat pe o stâncă, farul îți oferă priveliști pentru desktop, cu nisip alb, valuri spumoase și surferi care par, de la altitudinea aia, niște furnici. Byron Bay e genul de orășel cochet și boem, unde îți vine să te muți măcar pentru un an, doi. Farului de aici îi zice Cape Byron Lighthouse și a fost construit prin 1901, fiind, alături de baruri și cluburi, una dintre principalele atracții turistice ale zonei.

Point Bonita Lighthouse, San Francisco

Schimb coordonatele și soundtrack-ul, așa că „if you’re going to San Francisco, în afară de florile pe care trebuie să le porți în păr, încearcă să faci un ocol până în Sausalito, unde se află un far special. Point Bonita Lighthouse nu se lasă vizitat prea ușor și am trecut printr-o mulțime de obstacole să ajung lângă el. În primul rând, am ajuns după-amiaza, doar că accesul se face doar până în ora 16. Am revenit a doua zi. Am urcat un deal, am trecut printr-un tunel săpat în stâncă, iar la final am traversat un pod suspendat. Odată ajunsă aici, se naște o dilemă: ce admiri mai întâi, farul sau priveliștea?

Foto via https://flic.kr/p/VsaMvC

Farul de la Cabo de São Vicente, Portugalia

Portugalia este un paradis al vânătorilor de faruri, cu subiecte cât să-ți ajungă o vară întreagă. Pe Coasta Algarve, în cel mai sud-vestic punct al Europei continentale, pe o stâncă cocoțată la 75 de metri deasupra oceanului, unde vântul urlă, nu suflă, am dat peste un alt far fotogenic. Cabo de São Vicente are o înălțime de 24 de metri și a fost construit pe ruinele unei mănăstiri franciscane din secolul 16. Farul acesta se mândrește cu faptul că este cel mai puternic din Europa, lumina lui ajungând până la 60 de kilometri. În fața lui se află un tron imens de fier, unde se așază toți turiștii pentru o poză de vacanță.

Beachy Head Lighthouse & Belle Tout Lighthouse, Brighton

Și Anglia se poate lăuda cu o colecție impresionantă de faruri, dar locul meu preferat este în Brighton – de fapt, în Eastbourne, unde se află două faruri foarte apropiate. Vedeta este Beachy Head, care se poate vedea de la înălțimea de 162 metri, de pe Seven Sisters, cele mai înalte stânci de calcar din Anglia, acoperite cu iarbă verde și pufoasă. Farul se află pe o stâncă, în apă, așa că nu-l poți atinge, vizita sau poza lângă el (decât dacă e ultima poză pe care o vei face). Poate de aici și-a câștigat renumele de unul dintre cele mai populare locuri de sinucidere din lume. Cel de-al doilea, Belle Tout, e mult mai accesibil, dar mai puțin impresionant și e posibil să-l fi văzut în câteva filme sau seriale britanice.

Farul fantomă din Hoi An, Vietnam

Și vizita la farul din apropierea Hoi An s-a lăsat cu aventuri. Pe scurt, împreună cu o prietenă, am închiriat două biciclete de la hotelul în care eram cazate și am pornit flancate de terase de orez și coasta oceanului până ne-am pierdut în șirul gândurilor. Nu știam că este un far prin zonă, așa că în momentul când i-am văzut silueta în depărtare a fost ca o binemeritată recompensă după cele aproape două ore de pedalat prin soare.

Nu era nici țipenie de om prin zonă, așa că ne-am parcat bicicletele și am început să explorăm zona. Am pozat farul din toate pozițiile, până când a ieșit paznicul, care, într-o engleză aproximativă, ne-a invitat înăuntru. O nouă serie de poze, de data asta din vârful farului, urmată de o invitație la cină, tot în far. În timpul cinei, paznicul turna cu generozitate vin de orez în pahare, așa ca nu ne-am mai simțit în stare să ne întoarcem pe biciclete și am chemat un taxi.

A doua zi, cei de la hotel s-au oferit să ne aducă bicicletele înapoi, așa că ne-am așezat la piscină. După vreo două ore, s-au întors cu mâna goală și cu o veste care ne-a luat total prin surprindere: în Hoi An nu există niciun far. Totuși, unde am fost noi cu o seară în urmă și unde au rămas bicicletele? Peste alte două ore în care încercam să ne dumirim ce s-a întamplat, urmărind pe o hartă traseul parcurs, a venit paznicul farului, cu încă un ajutor, călare pe bicicletele noastre. Se pare că farul era, de fapt, într-o margine de sat, la două orașe distanță de unde ne aflam noi. A plecat fără să apuc să-l întreb dacă nu cumva mi-a găsit și papucul, care a căzut pradă unei pisici din curtea farului, dispărută și ea fără urmă, așa după cum și apăruse.

Foto via https://flic.kr/p/cttpS7


Part-time călătoare, part-time turistă & full time iubitoare de filme dubioase. Povești din cele aproape 50 de țări vizitate, adică nici 50% din ce și-ar dori să vadă, se află pe Triptil.ro, iar partea întunecată se reflectă pe Horrorum.ro.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *