Citești...

De la Einar la Lili, cu Alexandre Desplat

De la Einar la Lili, cu Alexandre Desplat

Despre cum anume reuşeşte Alexandre Desplat să formuleze muzical transformarea lui Einar ȋn Lili ȋn The Danish Girl comentează chiar compozitorul ȋn cauză: „tonul adecvat al acestei metamorfoze a fost greu de găsit căci trebuia combinată emoţia descoperirii unui sine bine ascuns cu pericolul şi anxietatea unei asemenea revelări neobişnuite pentru anii ’20 ai secolului trecut.ˮ

Două teme muzicale destul de asemănătoare trasează traiectorii când precise, când confuze de la Einar la Lili şi invers, conotând stări cuprinse ȋntre euforia scrutării eului autentic şi zbuciumul pătimaş al ȋncarcerării ȋntr-un trup nepotrivit. Pentru partea ȋntunecată a acestei călătorii transgender, Desplat aduce pe coloana sonoră o temă lentă la fel de plină de sensuri. Ȋşi face apariţia pentru ȋntâia oară ȋntr-o variantă soft pentru instrumente cu coarde şi pian, ȋntr-un context aparent inofensiv, destul de devreme ȋn evoluţia poveştii.

Spectatorul avizat poate ȋnsă descifra rapid tensiunea narativă atunci când tema lui Desplat acoperă cadrele cu Einar savurând tactil garderoba feminină a Ullei şi delectându-se vizual cu imaginea dansatoarei ȋn rochia de balerină. O versiune anxioasă a temei se iveşte ȋn secvenţa curei cu raze X a unui Einar speriat, confuz şi derutat atât de propriile simţăminte, dar mai ales de lipsa de ȋnţelegere a celor din jur. Iar scena morţii, ȋn care pianul abia ȋndrăzneşte să ȋnceapă piesa, trădează, mai degrabă, resemnarea, ȋmpăcarea cu destinul.

De la Einar la Lili este nevoită să treacă şi Gerda ȋn cadrul relaţiei care ȋi este ȋntoarsă pe dos, iar motivul muzical corespunzător sesizează şi el schimbarea. Tonul romantic din scena de dragoste cu Einar devine acces melancolic atunci când Gerda este nevoită să se mulţumească doar cu prietenia lui Lili instalată definitiv ȋn trupul soţului ei. Tot acest calvar emoţionant suportat de Einar e stârnit de o nebunie de care este vinovată chiar Gerda. Dansul vioi al clapelor pianului printre sunetele ritmate de clarinete ȋnfundate şi coarde ciupite acompaniază joaca de-a travestiul care-l va face pe Einar să n-o mai poată uita pe Lili. Cele două teme asemănătoare sunt ȋmbinate şi suprapuse de Desplat tocmai pentru a ne convinge de jocul identităţilor ce neliniştea mintea personajului lui Eddie Redmayne. Aceeaşi confuzie, a bărbatului cu dorinţe sexuale neobişnuite, răzbate şi din secvenţa ȋn care acesta rezonează cu gestica erotică feminină imitând mişcările voluptoase ale unei prostituate.

Inspirat de biografia lui Florence Foster Jenkins, Xavier Giannoli imaginează o poveste similară ȋn Parisul avangardist al anilor ’20. Malformaţiile sonore aproape insuportabil de ascultat ale Margueritei, dar şi muzica extradiegetică, pot fi descoperite la Soundtrack Boulevard, astăzi de  la 15.


Jurnalist şi profesor, autor de articole şi cărţi despre filosofie, media şi cinema. Propune analize şi comentarii în legătură cu diversele configuraţii ale tandemului muzică-imagine şi efectele acestora asupra spectatorului de film.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *