Citești...

Despre sex și identitate: Concesii ideologice, hao...

Despre sex și identitate: Concesii ideologice, haos, deconectare, erori

Cartea coordonată de Tatiana Niculescu, Iubirea din oglindă. Despre sex și identitate, se dorește a fi una curajoasă pentru că reunește sub aceeași umbrelă atât nume conservatoare, cât și unele progresiste, toate angajate într-un mix de texte despre homosexualitate.

Dată fiind penuria de apariții editoriale pe acest subiect și, mai ales, dat fiind contextul social al modificării Constituției, evident că intrigă. În același timp, volumul scoate la lumină o serie de idiosincrazii ale lumii intelectuale „bune” în raportarea față de subiect. Din partea unor voci religioase, cum ar fi preotul Constantin Necula sau conferențiarul Wilhelm Tauwinkl, știm la ce să ne așteptăm. De altfel, Necula pare să aibă cel mai coerent și structurat discurs, extrem de împământenit în ideologia pe care o promovează. Pe alocuri victimă, de multe ori dogmatic, Necula-și face treaba în stilul caracteristic, merge atât de departe încât neagă suferința homosexualilor arestați sub comunism punând-o în contrapondere cu suferințele creștinilor în același regim.

Pentru preotul de la Sibiu, cele două se exclud reciproc, iar bătălia pare a fi în numere (care a dat/luat mai multe), ignorând cu bună știință trecutul colaboraționist al Bisericii Ortodoxe. Altfel, Necula se aruncă furios în atacuri împotriva oponenților săi, care „nu au, de fapt, niciun scrupul cultural ori cunoștințe de istorie a mentalităților, abordează monofazic o întreagă problematică, iar atunci când le distrugi eșafodajul conectării la subiect au o singură grijă: să rămână în centrul atenției prin autovictimizare și agresivitate”.

Dacă Tauwinkl încearcă o analiză oarecum tehnică asupra canonului Bisericii Catolice în relația ei cu homosexualitatea, conferențiarul penticostal Emanuel Conțac vorbește nici mai mult, nici mai puțin despre abstinență ca soluție ultimă la homosexualitate, după care se aventurează într-o amplă descriere a unor cazuri celebre americane de bărbați homosexuali „vindecați” de păcat. De altfel, volumul abundă de referințe religioase, Teodor Baconschi oferind o neconvingătoare și ștearsă încercare de a împăca și capra și varza, iar profesorul Michael Fieger o curioasă interpretare a cuplului David-Ionathan din Biblie, în cheia lui Oscar Wilde, care sugerează că există indicii în textul biblic că cei doi ar fi fost iubiți.

Tema familiei apare, cum era de așteptat, obsesiv, fiindu-ne oferite portrete legalisto-istorice (Cristi Dănileț), lozincarde (Florin Buhuceanu) sau furios-haotice (Andrei Șerban). Familia ca punct de intersecție care definește modernitatea și anti-modernitatea – cam asta e linia destul de firavă care ne este propusă. Dincolo de argumentele auzite în ultimii doi ani din partea diverselor tabere, cartea nu aduce nimic nou, nu pătrunde prea mult în miezul problemei.

Ce surprinde, totuși (sau, cine știe, poate era ceva previzibil pentru unii) este caracterul haotic în care „tabăra” pro-LGBT își creionează discursul, unul plin de concesii față de interlocutori, pe alocuri auto-colonizator. Un student doctorand povestește despre cum a crescut într-o familie normală, middle class, cum „arta este desertul lui preferat”, până când iubitul lui „s-a îmbolnăvit de SIDA”. Ciudat, totuși, pentru un homosexual declarat și extrem de informat, cum se vinde băiatul, să nu cunoască diferența dintre HIV și SIDA. Și mai ciudat este pentru un psihoterapeut care tratează persoane LGBT să nu cunoască diferența dintre identitate de gen și orientare sexuală. Vorbind despre doi pacienți, o lesbiană și un gay, Domnica Petrovai scrie că „depresia, anxietatea și însingurarea sunt copleșitor de prezente în viața noastră, a tuturor, iar persoanele cu o altă identitate de gen, denumite acum de specialiști, pentru simplificare, LGBTQ+, nu au tulburări sau probleme de sănătate mintală mai multe sau diferite.ˮ

George Bălan, unul dintre pionierii literaturii wanna be științifice gay de la noi, care în 2004 publică volumul Homofobia, pare destul de deconectat de realitățile LGBT din țară, însă oferă pe alocuri fragmente ușor de devorat pentru cititor. Dacă la capitolul homofobie Bălan excelează, la deconstrucția paradelor gay acesta nu reușește nici măcar să transpună în scris anumite nemulțumiri care există în comunitatea LGBT față de aceste manifestări publice. În schimb, lui Bălan îi iese o ciorbă cu de toate în care ni se expune în toată splendoarea un caz de neînțelegere a felului în care diviziunea privat/public funcționează în schema mai largă a mișcărilor sociale queer. În fapt, aducând privatul în public, activiștii îl politizează pe cel dintâi, generând o identitate comună, de grup. Fără vizibilitate nu ai cum să ai cerințe politice, lucru evidențiat și de mult mai substanțialul text al activistei lesbiene Florentina Ionescu, care povestește dintr-o perspectivă personală participarea la Pride-urile din 2005 și 2006.

Lăsând la o parte hărțuirile sexuale la care a fost supus de-a lungul vieții Gabriel Liiceanu, venite din partea unor homosexuali și ignorând obsesia elitistă față de marile personalități gay ale lumii, gen Ceaikovski, Tolstoi, Leonardo da Vinci (nume care apar atât de des în carte încât te saturi de ei), piesa de rezistență a cărții rămâne outing-ul lui Constantin Noica. Atât George Bălan, cât și Gabriel Liiceanu sugerează că Noica ar fi fost homosexual, lucru nicidecum de trecut cu vederea pentru un volum care nu reușește să ne ducă dincolo de zona discursului călduț-conservator și care e plin de clișee.

Tatiana Niculescu Bran (ed.), Iubirea din oglindă. Despre sex și identitate, Editura Humanitas, 2017, 224 pag.

Fotografie principală de Quintin Gellar


Activist pentru drepturile LGBT. Președinte al organizației comunitare MozaiQ. Cercetător al mișcării gay din România după 2001. A mai scris pentru The Advocate, Vice, Adevărul, CriticAtac, Decât o Revistă, Gay Star News, Observator cultural.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *