Citești...

Ce muzică am ascultat săptămîna asta (04)

Ce muzică am ascultat săptămîna asta (04)

O plimbare dinspre art către indie pop, dar și către soul și trip-hop.

Piesa „Rosebud”, scoasă de U.S. Girls

Canadiana Meghan Remy cîntă deja de vreo zece ani, m-a cucerit iremediabil cu Half Free, albumul scos în 2015. Piesa asta îmi întreține pasiunea pentru delicatul art pop pe care-l face și vocea deosebită, iar „Rosebud” e ca și cum Kylie Minogue și Kate Bush ar fi avut o fată. Al șaselea album, In a Poem Unlimited, iese pe 16 februarie. De neratat.

Albumul Blood, scos de Rhye

De la primul album din 2013, Woman, paradigma proiectului canadian a rămas aceeași, chiar dacă în viața „creieruluiˮ Mike Milosh au avut loc schimbări serioase: după ce-a divorțat de femeia căreia îi dedicase cîntecele respective, noua iubită pozează nud pe coperta acestui proaspăt Blood. La fel de moale în soul și disco, cu aceeași referință evidentă: Sade – de fapt, Rhye e probabil cea mai mare pastișă, din momentul de față, la trupa britanică. Plictisitor, dar seducător, perfect pentru a fi auzit în surdină, cînd ai nevoie să-ți scadă pulsul (sau atunci cînd ai probleme cu somnul).

Piesa „Thanks 4 Nothingˮ, scoasă de Nilüfer Yanya (foto)

La cei 22 de ani, londoneza care încă locuiește cu părinții și sora ei mai mică e una dintre noile figuri greu de ignorat ale scenei indie pop britanice (alături de King Krule, să zicem, coleg de generație cu care poate avea destul de multe lucruri în comun, în special substratul leftist din versuri), datorită unei voci neconvenționale, contrastante și ascuțite, dar și a unui stil aparent naiv și cald în compoziții, care în același timp ține sub control unele frustrări, fie amoroase, fie sociale. „Thanks 4 Nothingˮ e dedicată unui băiat: „This is the end / I don’t think we can be friends / Just being honest / ’cause I don’t want to make things better / Thanks for nothing, lasts foreverˮ și e atît de bună cît ar fi fost ceva ieșit dintr-un studio unde s-au întîlnit Marvin Gaye și The Strokes.

Piesa „Slow Fadeˮ, scoasă de Daniel Avery

Unul dintre răsfățații scenei electronice după Drone Logic, discul de debut scos în 2013, pregătește anul ăsta al doilea album, Song For Alpha. „Slow Fadeˮ e destul de potolită, ambient contemplativă și cu rădăcini serioase în trip-hop, dar în definitiv e încă un exercițiu de deconstruire și regîndire a unor fenomene nouăzeciste pentru dancefloor, precum rave, trance și techno. Eu, unul, abia aștept albumul.


Filmele turceşti, oraşul după furtună şi shoturile la juma’ de preţ. A mai scris pentru Playboy, GQ, FHM, SUB25, Dilema Veche, Sunete, Caţavencii şi altele.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *