Cartea prin poştă

Numărul tuturor librăriilor din România este mai mic decît cel al librăriilor din Oslo, oraș cu o populaţie de cinci ori mai mică decît a Bucureştiului. Iată un fapt.

Am mai scris despre situaţia dezastruoasă a librăriilor de la noi, despre cum există sute de localităţi din ţară fără nicio librărie. În ultimii ani, mediul online a reuşit să înlocuiască o parte din rețeaua de distribuție de carte prăbuşită undeva la sfîrşitul anilor 2000. Acum există destule librării online de unde poţi comanda cărţi, dar lucrurile sînt departe de a fi funcţionale satisfăcător din cauza costurilor de expediere mult prea mari.

Dacă comanzi online cărţi în oraşe unde nu există depozite ale librăriilor online, sau dacă locuieşti la ţară, e foarte posibil să ajungi să plăteşti de trei ori preţul unei cărţi. Legea 186/2003 care ar fi trebuti să reglemeneteze aspectul comercializării cărţilor a rămas fără norme de aplicare pentru că pe toţi miniştrii Culturii din ultimii 14 ani i-a durut în cotor de situaţia cărţii. De pildă, la Art. 14 al acelei legi se prevedea o reducere cu 50% a tarifelor pentru expedierea cărților prin Poșta Română, dar, între timp, Poșta Română (o instituţie nereformată şi, probabil, nereformabilă) a renunţat la reducere. Să trimiţi unui prieten din provincie o carte care a costat 25 de lei, să zicem, vei plăti la Poştă timbre în valoare de 30 de lei. Lucrurile nu stau mai bine nici cu agenţiile private de curierat. Aşa că, mai bine te duci singur cu maşina în cel mai apropiat oraş care are librărie şi cumperi un portbagaj de cărţi pentru toată localitatea. Presupunînd că în acel sat/oraş (mai) există şi alţi cititori. Pentru că printre românii plecaţi din ţară la muncă în străinătate se numără şi cititori. Da, au plecat medici, dar medicii nu doar consultau şi operau, mai şi citeau. Or astăzi sîntem în situația în care costul de expediţie în străinătate, prin Poştă sau curierat, este de trei ori mai mare decît cel practicat pentru cărțile livrate în ţară.

Mi s-a întîmplat chiar mie zilele acestea. Un prieten mutat în Franţa a comandat online cartea mea Trei săptămîni în Anzi. Cu reducerile din online, cartea e mai ieftină decît într-o librărie fizică, aşa că a plătit 36 de lei în loc de 49. Dar taxa de expediere a coletului s-a ridicat 90 de lei, astfel că preţul final al comenzii unei singure cărţi a ajuns la 127 de lei. Practic, dacă munceşti în străinătate şi vrei să citeşti literatură română, mai bine îţi cumperi un bilet de avion la o companie low cost şi vii să-ţi cumperi singuri cartea într-o după-amiază în care poate ai timp să-ţi vezi şi familia. (Nu mai spun că din cei 127 de lei plătiţi pe cartea mea de un astfel de cititor, mie îmi revine un drept de autor de aproximativ 3 lei.)

Comerțul online nu face faţă unor astfel de situaţii şi oricum nu reuşeşte să suplinească dispariția unor librării, iar atunci cînd practică mari reduceri nu face decît să afecteze şi mai mult comerţul la tejghea pe care se presupune că-l suplineşte. Anton Chiazna, managerul librarie.net, afirma undeva: „Cea mai critică problemă a pieței cărții în acest moment este faptul că nu există niciun fel de reglementare pentru a o proteja de politicile agresive de discount. Practic, marjele mici cu care operează librăriile online și vînzătorii de carte online fac imposibilă o dezvoltare pe termen lung, întrucît marjele de profit implicate sînt foarte mici. O altă mare problemă este că mutarea în online a deteriorat puțin piața clasică de vînzare de carte, în sensul scăderii drastice. Practic, pe piața clasică rezistă tot marile lanțuri gen Cărturești, Humanitas, Diverta, care și acestea, din cîte am observat, au trecut în online. Și efectul în lanț se răsfrînge asupra editurilor pe care se exercită o presiune foarte mare să ofere discounturi mai mari și implicit își diminuează marjele.”

În ultimii ani a crescut consumul la orice alt produs, numai în ceea ce priveşte cartea nu s-au înregistrat fluctuaţii pozitive. Altfel spus, românii beau şi mănîncă mai mult, cumpără mai multe haine, mai multe electrocasnice, mai multe autoturisme, dar nu şi mai multe cărţi. Să fie preţul de vină? Există percepția că prețul cărților ar fi mare, nejustificat de mare, dar în realitate la noi cărțile sînt mai ieftine decît în restul Europei, uneori cu pînă la 40%. Majoritatea produselor de consum (hainele, mîncarea, mașinile, electronicele, benzina, uneori și energia electrică) au prețuri europene sau sînt chiar mai scumpe. Cum spunea un director de editură: „La noi, foarte ieftine sînt cărțile, apa minerală și taxiurile”. Şi are dreptate: n-am auzit pe nimeni renunţînd să dea 15 lei pe o bere atunci cînd se plînge că o carte de 30 de lei e scumpă.

Or şi prețul redus al cărților (coroborat cu slaba lor vînzare) face imposibilă creșterea pieței editoriale. De aici salariile mici din edituri, tarifele scăzute pentru traducători, lectori, corectori, redactori, graficieni și, nu în ultimul rînd, valoarea scăzută a drepturilor de autor. În alte condiţii, din cei 127 de lei plătiţi pe cartea mea de cititorul din Franţa, ar fi putut ajunge la mine chiar 5 lei. Impozabili.

P.S. Pentru a vedea cu stau lucrurile pe piaţa comerţului de artă, vă recomand două cărţi recente: Arta de a vinde artă de S. N. Behrman (Baroque Books & Arts) şi Mă cheamă Charles Saatchi şi sînt un artoholic – răspunsuri la întrebări din partea jurnaliştilor şi a cititorilor (Pandora M).

 


Scriitor, traducător şi cronicar literar. A publicat cărţi de travel, proză scurtă şi poezie. Modereză o emisiune săptămînală la Urban Sunsets şi ţine cursuri de creative writing.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *