Citești...

Bogdan Ciocodeică: „Un proiect nu trebuie să se su...

Bogdan Ciocodeică: „Un proiect nu trebuie să se sufoce sub greutatea unei idei rigide”

De munca lui Bogdan sigur ai dat până acum pe Archdaily, Yatzer, Igloo sau dacă ai apucat să-ți iei prânzul la Kane World Food Studio. A absolvit Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” din Bucureşti, în 2011, și de-atunci a tot câștigat concursuri, a participat la workshopuri la noi și în străinătate și s-a ocupat de proiecte rezidenţiale, comerciale, dar şi de instalaţii urbane. Am stat de vorbă cu el despre ce-i place mai mult și mai mult să facă: arhitectură și design interior.

Cel mai recent proiect al tău, Kane World Food Studio, e un amalgam de influenţe scandinave, design industrial, presărate cu elemente exotice. Care a fost punctul de plecare? De ce această alăturare? Putem spune că designul traduce într-un fel sau altul meniul?

Totul a început cu dorinţa beneficiarilor de a realiza un spaţiu diferit fața de ce există până în acest moment în Bucureşti, o oază urbană, atât din punct de vedere funcţional-urban, cât şi formal. Am plecat de la un plan care se concentrează pe o zona perimetrală fixă, mai formală, şi care la interior devine mult mai relaxată, mai flexibilă, folosind materiale simple printr-o abordare deschisă, cu toate elementele aparente. Peste acestea s-a suprapus layerul „verde”, o mică junglă urbană pentru a defini o atmosferă exotică. Am încercat să realizez un mix între elementele funcţionale şi cele care dau caracter spaţiului, astfel încât întreg proiectul să fie unul unitar, care să susţină şi să vină în întâmpinarea conceptului general şi a meniului restaurantului.

În procesul de proiectare, care ţi se pare cel mai greu pas?

Cred că fiecare etapă vine cu provocările ei şi mereu trebuie să te adaptezi şi să laşi proiectul să evolueze, să nu se sufoce sub greutatea unei idei rigide. Dacă trebuie să aleg totuşi, cred că partea de implementare este întotdeauna cea mai dificilă. Nu ai mereu ocazia să lucrezi cu executantul pe care îl doreşti pentru a avea garanţia că proiectul este respectat. Tranziţia de la concept la realitate este un proces care aduce inevitabil modificări în orice proiect şi e important să fie atent urmărit pentru a te asigura că lucrurile evoluează în direcţia dorită.

Şi care-i partea care-ţi place cel mai mult? La care de-abia aştepţi să ajungi.

Asta e o întrebare grea. Totul e parte dintr-un proces şi fiecare etapă vine cu plusuri şi minusuri. Aş zice că momentul şedinţei foto e momentul meu preferat. E acel „no man’s land” când proiectul e terminat, dar încă nu e populat, nu a fost ocupat de viitorul beneficiar. E punctul în care se apropie cel mai mult de viziunea arhitecturală iniţială. Ulterior, el se transformă şi capătă parte din personalitatea ocupanţilor. Evoluează, se maturizează şi se adaptează odată cu ei.

Când consideri că e gata un proiect? Când spui stop?

Un proiect nu e niciodată gata, el se modifică încontinuu. Din punctul de vedere al arhitectului e gata atunci când beneficiarul îl ia în primire. Atunci el preia şi responsabilitatea de a duce mai departe ideea; fie că proiectul rămâne neschimbat în timp, ca un postcard, la fel că în prima zi, fie că el se modifică şi se adaptează nevoilor umane în continuă schimbare.

Murmur @ Madison window display © Bogdan CIOCODEICA

Se întâmplă ca atunci după ce termini să-ţi doreşti să mai adaugi sau să scoţi ceva?

Când vine vorba de un proiect, eu cred foarte mult că forma se subordonează funcţiunii, dar în general merg pe o variantă destul de minimalistă, construiesc un schelet pe care, ulterior, fie singur, fie împreună cu mine, beneficiarul îl completează cu lucruri personale. Deci, în general, aş spune că există momente când adaug lucruri, dar pe parcurs există şi elemente care suferă transformări complete, rezultate din evoluţia proiectului.

Dintre toate proiectele tale de până acum, care te-a mulţumit cel mai tare?

Mă simt ataşat de toate proiectele, pentru că mă implic la fel de mult, indiferent de dimensiunea lor şi, la final, simt satisfacţia unui lucru încheiat. Totuşi, dacă ar fi să izolez o tipologie, această ar fi proiectele de evenimente, unde există un rush de adrenalină care ţine loc de combustibil şi totul se concentrează în cele câteva zile de dinainte. Apoi vine seara evenimentului, iar a două zi totul s-a încheiet. E o manieră plăcută de a te raporta la un poiect: se naşte, trăieşte câteva ore şi apoi dispare complet. Nu are timp să „îmbătrânească”, să îşi altereze forma într-o manieră care poate nu e în concordanţă cu viziunea mea iniţială. Dar aceste proiecte, asemănător cu toate lucrurile excepţionale din viaţă, îşi păstrează prospeţimea în măsura în care se întâmplă periodic şi devin momente de încărcare cu energie din punct de vedere profesional.

Belongings Exibition Design © Bogdan CIOCODEICA

Tu faci şi design de produs. Povesteşte-ne despre câteva dintre obiectele concepute de tine. Să explorăm un pic şi zona asta.

Aşa cum ai spus şi tu, deocamdată este o zonă de explorare pentru mine. Am experimentat pentru a înţelege mai bine rolul şi locul obiectelor în spaţiul care ne înconjoară. A fost mai degrabă un exerciţiu, fără pretenţia unui produs finit, motiv pentru care nici nu am comercializat obiectele. Aveam nevoie să înţeleg cum ne putem raporta la anumite obiecte pentru a obţine diferite rezultate. În momentul în care înţelegi că orice obiect poate fi contextualizat în multiple feluri, practic, posibilităţile devin infinite.

Cum ar trebui să fie o încăpere ca să-ti placă?

Cel mai important e să fie în concordanţă cu atmosfera pe care încearcă să o creeze. Nu trebuie să fie neapărat design un spaţiu să simţi că e „ce trebuie”. Deci aş spune că rezonez cu un interior dacă acesta este coerent.

Spatiul Expandat © Bogdan CIOCODEICA

Care crezi că-s faux pas-urile în designul de interiorul în România?

Cred că cea mai mare problemă este că, tot mai des în ultima perioadă, designul de interior e tratat mai degrabă ca o simplă decorare a unor încăperi şi nu ca o modelare a unui spaţiu. Asta vine şi din faptul că există foarte mulţi entuziaşti care îşi încearcă norocul în acest domneniu fără să aibă o bază de lucru reală sau o pregătire consistentă. În primul rând, trebuie înţeles care sunt nevoile şi aşteptările unui beneficiar de la un spaţiu, care este fluxul funcţional şi apoi intervine componenta estetică, care se subordonează acestor aspecte.

La ce lucrezi acum?

Avem multe proiecte diferite în desfăşurare. Lucrăm la un aparthotel, o serie de locuinţe private, un centru de wellness, purtăm discuţii despre sediul uneia dintre cele mai mari agenţii de publicitate din ţară şi pregătim o serie de evenimente.


O bucură pe ascuns discuțiile absurde – uneori chiar ea le începe –, a fondat o revistă de arte, iar aici scrie despre ce-i place mai mult și mai mult.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *