Citești...

Arrival: Vocea ca instrument

Arrival: Vocea ca instrument

Arrival, filmul lui Denis Villeneuve din 2016, este un science-fiction pentru bucuria intelectului, nu a simţurilor. La fel şi muzica lui Jóhann Jóhannsson.

Nimic din explozia luxuriantă de mişcare şi culoare, ataşată de regulă unei invazii extraterestre, nu regăsim ȋn imaginile lui Bradford Young, iar de teme melodice memorabile pe care am putea eventual ulterior să le fluierăm nici nu poate fi vorba. Totul e un zumzet, un geamăt şi o palpitaţie, demne mai degrabă de instrumentele de zgomote ale futuristului Luigi Russolo decât de Orchestra Filarmonică din Praga care e parte a producerii acestor sunete. Căci, în ajutorul instrumentiştilor cehi, Jóhanssonn cheamă Teatrul Vocilor al baritonului Paul Hillier şi al sopranei Else Torp, cu o paradoxală competenţă ȋn muzica medievală şi în cea avant-garde, dar şi pe muzicianul experimental Robert Aiki Aubrey Lowe şi pe violoncelista Hildur Guðnadóttir.

Nucleul ştiinţific al povestirii lui Ted Chiang, Story of Your Life, este dat de ipoteza Sapir-Whorf, un principiu al relativităţii lingvistice conform căruia gândirea este modelată de limbaj. Inspirat de o piesă a lui Karlheinz Stockhausen din 1968, intitulată „Stimmung Model 11”, dar şi de compozitori precum francezul Gérard Grisey ori românul Horaţiu Rădulescu, Jóhanssonn adaptează coloana sonoră tematicii centrale, reprezentate de comunicare, şi utilizează vocea ca principal instrument, prelucrată uneori până devine aproape irecognoscibilă.

O piesă aparte, foarte diferită de restul coloanei sonore, cumva izolată de muzica lui Jóhanssonn prin aşezarea sa la ȋnceputul şi la sfârşitul filmului, este elegia lui Max Richter, „On the Nature of Daylight”. Vine alături de singurele momente afective ale poveştii, clipele dulci pe care Louise (Amy Adams) le petrece lângă fiica sa pe care, aflăm ulterior, era conştientă că o va pierde, şi totodată alături de Ian (Jeremy Renner), despre care de asemenea ştia că o va părăsi. Totuşi, este cumva paradoxal că tocmai piesa lui Richter produce pagube (nu ştim cât de importante după socoteala) compozitorului islandez. Coloana sonoră a lui Jóhanssonn a fost socotită nepotrivită pentru a concura la secţiunea Best Original Score a Premiilor Academiei, căci „On the Nature of Daylight” subliniază momentele esenţiale ale filmului lui Villeneuve. Poate că au avut dreptate membrii juriului cu momentele esenţiale, dar, cu siguranţă, s-au ȋnşelat crezând că din această cauză restul muzicii (nu puţină) este ca şi inexistentă.

Muzica pentru Cei şapte samurai, astăzi de la 15 la Soundtrack Boulevard, a devenit, ȋn mod tragic, recviemul compozitorului Fumio Hayasaka, mort ȋn octombrie 1955, la doar 41 de ani, ȋn timp ce lucra la coloana sonoră a următorului film al lui Akira Kurosawa.


Jurnalist şi profesor, autor de articole şi cărţi despre filosofie, media şi cinema. Propune analize şi comentarii în legătură cu diversele configuraţii ale tandemului muzică-imagine şi efectele acestora asupra spectatorului de film.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *