Citești...

7 cărți care ne-au tras de mânecă în 2017 – ...

7 cărți care ne-au tras de mânecă în 2017 – literatură română contemporană

Gloria literară poate ține o săptămână-două, lansare, cinci cronici suprapuse ca timp în cinci publicații diferite, și peste câteva luni nu-și mai amintește nimeni numele cărții despre care vorbea toată lumea, și pe care toată lumea părea s-o fi citit. Proba timpului de bună seamă nu-o poate decât timpul da, și se măsoară în decenii. Dar, una peste alta, să ne uităm în spate la 2017 și să ne-amintim de șapte cărți scrise de autori români contemporani care ne-au tras de mâneca. În fine, nu sunt doar astea, căci la orice enumerare cu 7 rămân o grămadă de premianți pe dinafară, însă pe noi ele ne-au tras de mânecă.

Imperiul pisicilor – Alex Tocilescu. proză scurtă – editura Polirom. Celebru în lumea facebook prin postările sale depre viața de președinte de bloc și de stăpân a trei pisici, Alex Tocilescu, renunță la activitatea administrativă și importă din succesul on line doar partea cu pisicile pe care o lipește în titlu. Cine caută doar pisici în această carte de proze scurte se va simți păcălit (nu că nu ar fi și ele pe-acolo). Însă cine vrea să regăsescă vervă, imaginație debordantă, satiră, simț al absurdului dus la paroxism în contrast cu derizoriul faptului banal, ficțiune, autoficțiune și extratereștrii toate țesute cu umor (fie buf, fie sec, fie subtil) nu va fi dezamăgit. O carte ușoară, ca pentru un succes de public (pe care l-a și avut) scrisă însă cu măiestria necesară să-i satisfacă și pe cei mai scrupuloși esteți.

Zodia Cancerului – jurnal 2012 – 2015 – Radu Vancu. jurnal – editura Humanitas. O carte surpriză, din mai multe motive. Pe de o parte Radu Vancu este tânăr, nici patruzeci de ani împliniți, jurnalele sunt asortate mai bine cu scriitori la capăt de drum, iar jurnalul se încheie cu mai puțin de doi ani înainte de publicare. (pe vremuri, jurnalele apăreau de multe ori postum, pentru a nu răni sensibilități prin dezvăluiri sau sincerități fruste.) O fi și acesta un rezultat al revoluției blogurilor, care a readus la viață jurnalul.  Pe de altă parte tradiția ar fi cerut ca Radu Vancu – poet confirmat, cu mai multe volume publicate, activ promotor al poeziei: conduce cenaclul Zona Nouă, a realizat câteva antologii de poezie, a tradus poezie (Erza Pound și William Butler Yeats printre alții), organizator de festivaluri literare – în care tot poezia este vioara întîi a recitalurilor – să urmeze drumul de-acum clasic al poeților care, după poezie, își încearcă mâna cu proză scurtă, poate roman, și de-abia după aceea publică jurnal. Ei bine, punctul de plecare al jurnalului lui Radu Vancu este poezia, așteptarea poeziei. După ce publică Frânghia înflorată, muza poeziei nu mai pare a-i da târcoale, și, în aștepare, scriitorul își ține scrisul în priză cu diaristica. Un jurnal care amestecă confesiunea intelectuală cu, ceea ce se așteaptă lumea să găsească în genul acesta de carte, interacțiunea cu lumea literară pe care o intersectează autorul: întâmplări, crochiuri, anecdote, păreri personale despre spațiul literar.

Extraconjugal – Mihai Radu. roman – editura Polirom. Cucerind simpatia cititorilor prin textele sale umorist-ironice din Cațavencii, unde scrie de ani buni, dobândind notorietate în urma colaborărării cu Simona Tache împreună cu care a scris două cărți, succese de vânzări,: Femeile vin de pe venus, bărbaţii de la băut (2013) şi Bărbaţii vin de pe marte, femeile de la coafor (2015), cărți care presiflau în eseuri-tablete sterotipiile vieții de zi cu zi și tratau comic marile întrebări la care nimeni n-are răspunsul. Extraconjugal este un roman care schimbă radical registrul de exprimare al jurnalistului, și este cu atât mai surpinzător pentru că, dacă din jurnalismul comic și coroziv a preluat stilistica dianmicii narative, știința de a prinde cititorul în plasa povestirii, cinismul precis, unde în jurnalism toate acestea au efecte exclusiv comice, în roman aceleași tehnici literare se transformă și tonul devine grav și veridic. Extraconjugal este o roman contemporan, alert, dinamic, despre iubirea din ziua de azi, despre trădări, speranțe, căutarea și, cea mai mare provocare se pare în zilele noastre, păstrarea iubirii.

Greva pacatosilor sau apocrifa unui evreu – Florin Chirculescu. roman – editura Nemira. Chiar dacă acest nume apare pentru prima dată pe coperta unei cărți, romanul nu este un debut. Florin Chirculescu a publicat circa zece romane cu pesudonimul Sebastian A Corn, iar Greva păcătoșilor este primul  roman pe care autorul îl semnează cu numele său real (oare la romanele de până acum, atunci când vor avea parte de reeditări, ce nume va fi tipărit pe copertă?). Sebastian A Corn este demult o vedetă a citiorilor de fantasy și sf, pe care i-a cucerit cu literatură de multe ori asemuită cu traducerile din literatura anglo-saxonă, prin meticulozitatea constucției, precizia științifică a documentări, și integrarea într-o geografie universală, iar critica literară a fost convinsă că autorul depășește naivitățile și capcanele literaturii de gen și nu este doar un scriitor de literatură de consum. Oricum, Greva păcătoșilor se îndepărtează, dar nu foarte mult, de literatura sf, amestcând cu virtuozitate genurile: un roman epopeic – are peste 1100 de pagini, acțiunea se petrece pe mai multe planuri: luma arabă din vremea lui Mahomed și serviciile secrete din zilele noastre. Un roman care este și cyberpunk, steampunk, parabolă, roman istoric,  satiră și, deși ar fi greu de crezut cu aceste straturi și ramificații, în primul rând un roman realist cu o construcție arborescentă și fără nicio limită a imaginației creatoare.

Intervenția – Dinu Guțu. roman – editura Polirom. Debutul literar al lui Guțu este și o premieră în literatura noastră: pentru prima dată (poate cu excepția cărților de reportaj sportiv care înfrumusețau atunci când nu ocoleau această lume) lumea romanului este lumea ultrașilor, a fanilor înfocați care alcătuiesc galeriile. Lumea în care pasiunea și patima sportului sunt aburii care încălzesc cazanul violenței. Un roman pop, în care se regăsesc toate temele pe care tânara generație le discută în social media: feminism, ong-uri, implicare socială și/sau politică, discriminare etnică etc. Doar că aici trecem dincolo de ecranul pe care se înșiruie doar concluziile, și vedem viața de zi cu zi a celor care scriu despre lucrurile astea pe facebook.

Copilăria lui Kaspar Hauser – Bogdan Alexandru Stănescu. roman – editura Polirom. Tot un debut în roman, dar după două cărți de poezie și una, scrisă în tandem, de eseuri literare (mascate în corespondență). Un roman construit din 12 cărămizi, bine distincte: proze scurte scrise după toate regulile și cerințele prozei scurte, care pot funcționa și independent, însă una lângă alta dezvăluie o omgenitate și o corență romanescă cum de multe ori nu se găsește în romanele scrise conform tipicului de roman. O biografie a personajului principal (băiat de cartier cu cheia de gât, jurnalist literar, editor și apoi agent literar care cunoaște succesul financiar) urmărit pe parcursul a douăzeci de ani care se suprapun cu anii de după 89, și care devine o monografie a Bucureștiului postdecembrist și o frescă a tranziției.

Așa să crească iarba pe noi, Augustin Cupșa. roman – editura Humanitas. E clar că anul 2017 a fost un an al debutului în roman, chiar dacă vorbim scriitori cu mai multe cărți la activ. La fel este și cazul lui Cupșa care, până la acest roman, avea trei cărți de proză scurtă publicate. Într-un anumit fel Așa să crească iarba pe noi rimează cu romanul lui Bogdan Stănescu, înscriindu-se în ceea ce deja e o distinctă direcție curentă: recuperarea culturală a după douăzeci de ani. (doar că la BAS această perioadă e doar o parte, istoriografia lui avansează și depășește localizarea într-o perioadă strictă). La Augustin Cupșa avem o unitate de  timp – vara lui 94 (identificată prin referințele la campionatul de fotbal și echipa Universitatea Craiova) și spațiu – orașul Craiova și marginile sălbatice ale urbei acelor ani. Expediția unei cete de copii care, într-un mimetism din care desprindem prin ricoșeu lumea adulților, încearcă să facă bani și să scape de sărăcia tranziției braconând păsări pe baltă, este cadrul unui roman scurt, ca o lovitură de cuțit, despre maturizare.

 


Cultură expansiversatilă.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *