5 piese ascultate săptămîna asta

Două românești de la Toulouse Lautrec și A-C Leonte, ceva sublim la harpă, alta de la Joe Goddard, cel puțin la fel de bună precum precedentele, și o revenire: Feist!

Pot să merg și singur / Toulouse Lautrec

Chestia e că Toulouse Lautrec sună tot mai aproape de The Pixels (mai mult sau mai puțin firesc, Cătălin Rulea e în ambele), măcar din punct de vedere al retoricii – aspirațional poetică, aluzii sociale ici-colo. Vezi comparativ „Marea Neagră”, despre care am scris aici. Revenind, ce-i mișto la piesa asta e că nu e numai despre oameni fără casă, ci și despre oameni în căutare de identitate. Despre noi toți, da. E plăcută, corectă și își face treaba, vreau să zic.

Home / Joe Goddard

De pe Electric Lines, primul album solo al membrului Hot Chip, ascultăm încă o bucată – probabil v-am plictisit deja de cît Goddard arunc în lista asta săptămînală, dar mai suportați-mă, rogu-vă. Asta e la fel de dansantă, la fel de electro-progresivă și atent echilibrată între synth, bass și voce. Fluidă și lejeră, dar grea.

Let It Be Me / A-C Leonte

Albumul de debut, Angel Minus Wings, al duo-ului format din Ana-Cristina Leonte și Tavi Scurtu a fost lansat vara trecută, la Fiver House Records, unde-i mai găsim și pe Luiza Zan, Karpov not Kasparov, Kumm sau Iordache, iar ce auzim acolo e electronică undeva între ambient și trip-hop. Dreamy și relaxat, precum și noul video, fără pretenții.

Wawa by the Ocean / Mary Lattimore (foto)

Anul trecut, harpista aici de față a scos un album (în același tip, a scos untul din instrumentul ăla pe care mulți dintre noi nu l-au văzut nici măcar o dată-n viață) foarte respectabil. De asemenea, a mai și colaborat, printre alții, cu Sharon Van Etten, Kurt Vile sau Jarvis Cocker, iar pentru viitorul apropiat pregătește un nou EP, Collected Pieces, de pe care ascult treaba asta de vreo oră – o odă adusă magazinului Wawa din New Jersey, pe care-l găsești aici. Recomand street view pentru completarea audiției. De vis.

Pleasure / Feist

N-am fost deloc fan Leslie Feist, dar, după vreo șase ani, canadiana pare ceva mai hotărîtă și mai matură – „Pleasure” e blues, e rock psihedelic, e lo-fi abraziv și, bașca, are niște versuri ceva mai reflexive decît pe Metals – I, and you are the same and / Either fiction or dreaming / We know enough to admit. Altfel spus, aștept albumul cu același nume, care iese pe 28 aprilie.