2 premiere pentru weekend

Ridley Scott anunță pe toată lumea că Alien e teritoriul lui, iar Gabriel Achim trage cu un ochi neaoș la Fatboy Slim.

Alien: Covenant (Regia: Ridley Scott, cu: Michael Fassbender, Katherine Waterstone, Billy Crudup)

Acțiunea din Alien: Covenant are loc după zece ani de la prăbușirea navei din Prometheus, dar se desfășoară în același an (2122) cu Alien-ul din 1979. Sigur că echipajul de pe Covenant nu-l va întîlni pe acela de pe Nostromo și nici nu vom avea parte de vreo Sigourney Weaver lucrată în CGI, care să arate aproximativ ca aceea de la sfîrșitul decadei șapte. Dar Scott nu avea de ce să se autociteze într-un mod atît de penibil. O face însă cu o agresivitate și o energie ieșită din comun (considerînd etatea regizorului). Apucă cîte ceva (cu ambele mîini) din fiecare film din franciză, reproducînd, practic, în stilu-i propriu, panica care cuprinde echipajul din Aliens-ul lui Cameron, în urma colapsării transmisiilor (implicit a comunicării dintre ei), tușele filozofice și creaționiste din filmul lui Fincher, Alien 3, și gore-ul din Alien: Resurrection – uneori, pe nedrept subapreciat, fie vorba între noi.

Xenomorful e mai feroce ca oricînd, se manifestă mai isteric, mai rapid și mai zgomotos, de data asta în mai multe forme, una mai stilizată decît cealaltă – într-una arată chiar ca o creatură venită parcă dintr-un horror hell related (cine a văzut Silent Hill probabil știe despre ce vorbesc). Panica e la ea acasă în acest film, gore-ul la fel (de pildă, într-o scenă, xenomorful își părăsește gazda prin coloana vertebrală, întorcîndu-l, literalmente, pe dos), plusînd cu un tur de forță actoricesc de-al lui Fassbender (în rolul a doi androizi identici), interpretat în două chei diferite. Scott pare să fie în cea mai bună formă de pînă acum, sugerîndu-le cumva celorlalți regizori ai filmelor din franciză că teritoriul Alien-ului va fi și va rămîne întotdeauna al lui. Filmul se ridică mult deasupra dezastrului numit Prometheus, dar comparații cu precedentele nu găsesc că suportă – considerînd particularitățile esteticii a fiecărui regizor, în parte. Oricum, în ciuda unor lipsuri majore (precum redundanța sau teroarea propagată de creatură care, uneori, nu depășește exteriorul ecranului), Alien: Covenant nu va fi uitat prea curînd, nici de către fanii francizei, nici de către nou-veniți, aflați la prima întîlnire cu creatura semi-bipedă cu cap negru și lunguieț. În plus, franciza nu pare să dea niciun semn de oboseală. Probabil (de fapt, mai mult ca sigur), e una care nu se va opri niciodată.

Ultima zi (Regia: Gabriel Achim, cu: Mimi Brănescu, Doru Ana, Adrian Văncică)

În noul film al lui Gabriel Achim, un bărbat dintr-un orășel se hotărăște să se călugărească. Trei personaje din oraș, cu statut social deosebit, își conduc prietenul în drumul spre mănăstire. Unul dintre ei are valențe de regizor, astfel încît se filmează întreaga călătorie, dar are și o „agendă ascunsăˮ în ceea ce-l privește pe viitorul călugăr. Pentru cine nu a văzut, de exemplu, Visul lui Adalbert, ar face bine să știe că Achim e un regizor cu mult umor – și nu mă refer, aici, la unul convențional, popular, ci la unul încadrat în momente care mai de care mai bizar-(ne)cizelate. Drept mărturie stă Doru Ana, în vreo patru minute dansante printre animale împăiate, ca o replică neaoșă la videoclipul lui Fatboy Slim, „Weapon Of Choiceˮ, cu Christopher Walken. Nici nu știu cine ar fi făcut-o mai bine dintre cineaștii noștri! În niciun caz Cristian Mungiu.


Critic de film și un iremediabil cat lover. A scris pentru Moftul Român, Liternet.ro, Film Sense, Observator Cultural, Revista Cultura și altele. A fost selecționer al programului lunar „Sâmbăta Groazei” din cadrul programului Cinematecii Române. În prezent, scrie la Horrorum.ro și Cinemap.ro. De asemenea, e „doctor” în Horror.

asemenea

Your email address will not be published. Required fields are marked *